Opinie Daniel Dăianu: Cât de „normală“ a devenit economia noastră?

Posted on 13/02/2012 by msk

La o conferinţă organizată recent de reprezentanta Comisiei Europene la Bucureşti s-a făcut afirmaţia că economia autohtonă ar fi devenit “normală”, că la mulţi indicatori stăm mai bine decât numeroase economii din Uniunea Europeană. A fost prezentat şi un tablou de bord în acest sens.

Sunt indicatori macroeconomici care pun într-o lumină favorabilă România: nivelul datoriei publice (în jur de 36% din PIB în 2011, faţă de o medie de 80% în zona euro), consolidarea bugetară (deficit structural de circa 3% din PIB anul trecut faţă de peste 7% în 2008), scăderea deficitului de cont curent (de la 12-13% în anii 2007-2008 la circa 5% din PIB în ultimii ani). Dar asemenea cifre sunt o citire unilaterală a economiei româneşti. În plus, precum un Triunghi al Bermudelor, criza foarte adâncă a făcut ca indicatorii la multe ţări să o ia razna, ceea ce reclamă circumspecţie în analiză.

Economiile emergente din UE/NMS (care au intrat din 2004) au înregistrat rate de creştere economică mult superioare celor din restul UE până la criză, uneori peste potenţial (aşa s-a petrecut şi în România). Aceasta a făcut ca datoriile publice să rămână mici, întrucât ce contează pentru nivelul lor faţă de PIB este rata de creştere economică în relaţie cu deficitul bugetar. Cu excepţia Ungariei (datorie publică de peste 75% din PIB) şi Poloniei (datorie publică de peste 55% din PIB), ţările din Europa Centrală şi de Răsărit au datorii sub 40% acum. Dar datoriile lor au crescut rapid după izbucnirea crizei, în unele cazuri s-au dublat din concomitenţa creşterii deficitelor bugetare şi imploziei economice. Ceea ce se tolerează unor economii de către pieţe nu se tolerează altora. De pildă, Germania are o datorie publică de peste 70% din PIB, deci superioară celei a Spaniei (sub 60%), ca şi a celor mai multe NMSs. Dar Germania are surplusuri externe mari, fiind creditor net al zonei euro; are şi o forţă de consolidare fiscală fără egal. Marea Britanie stă mult mai rău decât România la datorie publică şi deficit bugetar. Ar trebui ea să aibă un rating inferior? Să observăm că economia britanică nu are handicapul euroizării în a capitaliza autonomia politicii monetare.

Există un indicator ce diferenţiază bine performanţa economiilor: capacitatea de a produce bunuri exportabile şi importabile în dinamică, adică judecând şi sofisticarea (complexitatea) acestora. În timp ce Germania are, constant, surplusuri de cont curent, fiind unul dintre cei mai mari exportatori ai lumii (în 2011 a exportat de 1.000 miliarde euro), ţările din sudul zonei euro şi cele mai multe NMSs înregistrează deficite externe. Deficitele externe ale României nu sunt atât rezultatul unui exces de cerere, ci mai degrabă exprimă structuralitatea unui deficit de producţie. Ani de zile acest deficit a fost ascuns de finanţarea externă amplă. România a consumat peste posibilităţile ei în deceniul trecut.

Trebuie spus că cea mai mare parte a îndatorării externe a ţării (ce a ajuns la aproape 100 mld. euro în 2011) este pe seama sectorului neguvernamental (70%). Din păcate, această datorie nu a întărit capacitatea de producţie aşa cum ar fi trebuit. România nu a avut şi nu are o strategie economică articulată în acest scop (vezi şi articolul semnat de Moise Alter şi Dan Armeanu din ZF, 5 februarie a.c.). Intrarea în UE şi, mai târziu, acordurile cu FMI (CE şi BM) au fost privite de unii ca fiind suficiente pentru eliminarea neajunsurilor. Şi îndatorarea externă este probabil să crească ca pondere în PIB dacă investiţiile străine directe nu vor finanţa preponderent deficite de cont curent prognozate la 4-5% din PIB în anii ce vin.

România şi-a ameliorat solvabilitatea, în contrast cu alte ţări din UE. Ea are o bază industrială mai diversă decât a Portugaliei şi altor ţări; are şi finanţe publice mai bune. Dar se poate măsura economia noastră cu cea a Irlandei în privinţa adaptabilităţii şi gradului de prelucrare a produselor de export (Irlanda a fost pusă la pământ de excesele industriei financiare)? Nu mai vorbesc de comparaţia cu ţări din UE care au balanţe comerciale echilibrate sau surplusuri.

Ricardo Hausman, Cesar Hidalgo et.al (o echipă Harvard-MIT) au elaborat un atlas al “complexităţii economice” (publicat în 2011), care încearcă să măsoare potenţialul de dezvoltare în funcţie de distanţa între “cunoaşterea productivă” şi venitul/loc pe care le are o ţară. Unde veniturile sunt scăzute (deci şi salariile) şi există pricepere multă (că diversitate şi calitate) potenţialul de creştere este mare. Această analiză este în spiritul celei promovate de Dani Rodrik şi alţii, care caută să desluşească ce mişcă avantajele comparative, competitivitatea, în timp; ei merg dincolo de simpla acţiune a forţelor pieţei şi găsesc virtuţi în politici publice. Se poate face analogie şi cu ideea “mănuchiurilor” (clustere) de activităţi (Michael Porter). Ai spune că România nu stă foarte rău (Atlasul ne plasează pe un loc 28 la “complexitate economică” într-un clasament format din 128 de ţări). Dar ierarhia nu poate surprinde fenomene îngrijorătoare ce se întâmplă în economia noastră:

- deteriorarea procesului educaţional, care afectează capitalul uman;

- destructurarea unor lanţuri (networks) productive, care îşi are originea nu numai în delocalizări la scară UE, ci din lipsa unei politici care să aibă în vedere importanţa reţelelor pentru ţesutul economic şi industrial, pentru competitivitate (vezi şi studiul Becker et al. Bruegel, 2010);

- capitalul autohton firav în sectoare economice-cheie, ceea ce face ca destructurarea să nu poată fi prevenită (deciziile sunt luate în exterior);

- slaba legătură între producţie şi centre universitare, de unde ar putea veni impulsuri de creştere a gradului de complexitate a producţiei.

- exportul a crescut mult după prăbuşirea din 2009. Dar ponderea tradables în producţia internă este mică faţă de alte NMSs.

- cazul Nokia şi altele arată că salarii mici nu mai pot compensa buchetul de factori de care depinde “cunoaşterea productivă”;

- bănci locale cu slab apetit pentru finanţarea IMM-urilor;

- când ai o migraţie externă de peste 2 milioane de inşi nu te poţi lăuda cu un şomaj de sub 8%.

La aspectele menţionate mai sus merită să alăturăm calitatea slabă a instituţiilor, exprimată de fenomene precum:

- eficienţa foarte scăzută a cheltuielilor publice. România a alocat pentru investiţii publice cca 5% din PIB anual (în deceniul trecut), în timp ce în Polonia, Ungaria, Cehia ponderea a fost inferioară. Nici pe departe nu

s-au concretizat resursele cheltuite în infrastructură fără de care o ţară nu se poate dezvolta (autostrăzi; instalaţii portuare; sisteme de irigaţii şi ameliorări funciare). Este ca şi cum la noi alocarea a fost de 2-3% din PIB. România nu are infrastructură, în primul rând, nu fiindcă nu am absorbit fonduri europene, ci pentru că au fost irosiţi bani din bugetul public. Să ne gândim că în ultimii 6 ani ani volumul de resurse alocat investiţiilor publice a depăşit cu mult alocarea de cca 32 miliarde euro din bugetul UE.

- coeficientul foarte scăzut de absorbţie a fondurilor europene este grăitor pentru capacitatea instituţională autohtonă. Teza acreditată de unii că este mai bine să nu absorbim mult pentru a nu repeta experienţa nefastă a unor ţări din UE este o aiureală: România nu este ameninţată de redundanţă în infrastructură; noi nu avem mult din infrastructura de bază. Că trebuie să controlăm costurile şi să prioritizăm este însă un adevăr mare!

- fragilitatea instituţională se vede şi în nivelul foarte scăzut al încasărilor fiscale (cca 29% din PIB, faţă de o medie de 33% în NMS şi 40% în UE-27).

- România alocă cei mai puţini bani (ca pondere în PIB) pentru educaţie şi sănătate între ţările UE. Drept este că mult din ce se duce în sănătate nu se cheltuieşte cum trebuie. Dar este de necontestat că la noi se cheltuieşte puţin pentru educaţie, mai ales. Încasările fiscale mici slăbesc capacitatea de a aloca mai mult pentru aceste domenii.

- sumă mică din bugetul public pentru cercetare şi dezvoltare (sub 0,30 % din PIB), alături de cele mai slabe economii din UE.

- avem o hemoragie a capitalului uman cu înaltă calificare/şcolire; este improbabil ca unele transferuri de tehnologie, ale firmelor străine, să poată compensa această hemoragie.

- fragilitatea instituţională se vede şi în incapacitatea de a valorifica în beneficiu naţional resursele naturale ale României.

Ineficienţa crasă în utilizarea banului public, în investiţii publice, echivalează cu o dezinvestiţie în raport cu nevoia de susţinere infrastructurală a dezvoltării economice. În deceniul trecut această dezinvestiţie a fost ocultată de creşterea pe baza consumului şi de finanţarea externă la îndemână. Criza scoate la iveală slăbiciuni; este posibil ca potenţialul de creştere anuală (diminuat de la 5-5,5% la probabil sub 3%) să continue să se erodeze dacă nu se va înregistra o ameliorare semnificativă a eficienţei cheltuielilor publice, a absorbţiei fondurilor europene. Este nevoie totodată de o politică economică care să stimuleze investiţii în tradables, creşterea gradului de prelucrare, care să se bizuie mai mult pe economisirea internă şi educaţia bună a forţei de muncă.

Dacă la cele mai de sus adăugăm gradul de euroizare a economiei (care amputează politica monetară, spaţiul de manevră al politicilor economice în ansamblu), dominaţia grupurilor străine în sectorul bancar (de cum le merge acestora depinde ce se întâmplă cu sucursalele de la noi), dependenţa mare de pieţele zonei euro, înţelegem că analiza trebuie să fie mult mai nuanţată în judecarea stării şi perspectivelor economiei româneşti. Jeffrey Franks şi alţii au temei să afirme că a avut loc o consolidare fiscală şi de cont curent. Dar a spune că economia românească este “in good shape” (este în stare bună) este o exagerare. Cel puţin fiindcă suntem vinculaţi la o zonă euro care rămâne tare bolnavă, la care se adaugă probleme ca acelea prezentate mai sus.

Daniel Dăianu este fost ministru de finanţe, profesor de economie

Sursa: www.zf.ro

Posted in Esentiale, Point of view, Romanian economy, Statistics | Tagged , | Leave a comment

Evenimente ProMEXICO in CEE pentru anul 2012

Posted on 26/01/2012 by msk

Detalii despre evenimente se gasesc la link-ul de mai jos.

http://wiki2.promexico.de/index.php?title=PMCEE:Current_events

Pentru orice alte informatii va stau cu placere la dispozitie.

Mihaela Stanel

 

 

Posted in Point of view | Leave a comment

Piata de M&A a crescut de 2,4 ori in 2011, un an ASIMETRIC. Tranzactiile sunt inghetate

Posted on 25/01/2012 by msk

Piata de M&A a crescut de 2,4 ori in 2011, un an ASIMETRIC. Tranzactiile sunt inghetate

Piata romaneasca de fuziuni si achizitii (M&A) a crescut de circa 2,4 ori in volum in 2011 fata de anul anterior, pana la 727 milioane euro, releva un raport de piata realizat de Capital Partners.

Numarul de tranzactii incheiate si confirmate anul trecut a ajuns la 107, in crestere cu aproape 50% fata de 2010. Ca distributie sectoriala cele mai multe tranzactii s-au incheiat in domeniul imobiliar (16), urmat de IT&C (15) si media (13).

Anul trecut a fost caracterizat printr-o crestere sustinuta a pietei in primele luni, urmata de plafonarea dinamicii mai ales in ultimul trimestru, potrivit Capital Partners. Valoarea medie pe tranzactie a crescut pana la 6,8 milioane euro, dar a ramas in continuare una dintre cele mai scazute din lume.

Anul trecut a fost impartit in doua felii pe plan mondial: pana in iulie a fost o frenezie a activitatii de M&A, iar apoi lucrurile s-au precipitat mai ales in contextul problemelor de pe pietele financiare. „Anul 2011 a fost asimetric atat in ceea ce priveste dinamica pietei, cat si sentimentul general al investitorilor si consumatorilor. In primele 7-8 luni a fost vizibila o dezghetare a pietei, o revenire chiar impetuoasa a interesului investitional. Lucrurile au luat insa brusc o alta turnura incepand cu partea a doua a lunii august, dupa reducerea ratingului SUA si dupa recrudescenta problemelor din zona euro”, a declarat pentru Wall-Street.ro Doru Lionachescu (foto), partener principal al casei de investitii Capital Partners.

 

“Furtuna perfecta” a evaporat piata de M&A

Aceste doua evenimente au lovit decisiv unul dintre pilonii pietei de M&A romanesti: apetitul de risc al investitorilor straini. Al doilea pilon – accesul la finantare- a fost si el compromis la inceputul toamnei, prin contagiune cu problemele din UE, cand a devenit evident ca bancile europene nu au suficient capital si nu s-au restructurat pentru a fi capabile sa continue creditarea. Rezultatul combinat al acestei “furtuni perfecte” a fost inghetarea pietei de M&A in Romania, ca de altfel in toata regiunea, situatie care continua in buna masura si la inceputul acestui an, adauga Doru Lionachescu. Astfel, pentru a exemplifica rapiditatea cu care s-a evaporat piata romaneasca, daca in luna august au fost incheiate tranzactii de peste 68 milioane de euro, in septembrie acestea au scazut la circa 1,5 milioane euro.

Cat despre dinamica tranzactiilor in 2012, in opinia lui Doru Lionachescu, nu exista premise logice care sa sustina cresterea sustinuta a pietei in Romania pe termen scurt.

In primul rind, cele doua variabile ale pietei (apetitul investitional si accesul la finantare) continua sa se deterioreze accelerat. In al doilea rind, “traditional anii electorali sunt slabi pentru tranzactiile de M&A, deoarece atat cumparatorul, cat si vanzatorul sunt tentati sa astepte rezultatul alegerilor inainte de a finaliza o tranzactie – cu precadere in cazul tranzactiilor mari ori cu puternica componenta de reglementare guvernamentala. Sunt insa si doua argumente pentru o eventuala surprinzatoare crestere a pietei in 2012: mai intai faptul ca piata este minuscula, deci o eventuala tranzactie medie fortata sau neasteptata poate modifica radical dinamica. Apoi, putem avea surpriza placuta a schimbarii atitudinii statului in ceea ce priveste privatizarea unor companii inainte de alegeri. Eu personal sunt insa sceptic ca in anul electoral 2012, in contextul actualelor miscari de strada contestatare si sub spectrul unei posibile schimbari de guvern, se vor face pasi decisivi in directia privatizarii.”

 

2012, un an mai bun?

Principala caracteristica a lui 2012 va ramane dez-investirea multinationalelor, iesirea investitorilor mari din pietele periferice, cu demografie nefavorabila si cu perspective de crestere economica neglijabile. “Romania, din pacate, se inscrie in aceasta categorie”, puncteaza Doru Lionachescu. A doua particularitate va fi contractia multiplilor de tranzactionare si cantonarea deal-urilor in zona sumelor mici/medii, pentru care cumparatorul nu are nevoie de finantare, care oricum va fi extrem de dificil de obtinut. “A treia caracteristica e mai mult o speranta personala – imi doresc sa vad mai multa initiativa din partea capitalului romanesc de a forta consolidari sectoriale si de a inlocui eventualii investitori straini care in mod cert, cum spuneam, vor continua sa se retraga din Romania”.

In continuare piata este complet dezechilibrata in favoarea putinilor cumparatori cu adevarat seriosi. “Spun seriosi pentru ca foarte multi nu fac decat exercitii de citire periodica a pietei, nu au de fapt nici intentia si nici curajul de a incheia o tranzactie. Cred ca anul trecut a marcat o usoara apropiere a asteptarilor de pret ale celor doi jucatori, dar si o polarizare tot mai accentuata a ecosistemului in companii foarte bune, dar care nu sint disponibile la vanzare, si companii care nu sint interesante la niciun pret”.

Problema majora ramane in Romania capacitatea de a oferi la vanzare, dupa trei ani de criza teribila, companii cu adevarat atractive pentru investitori (bine conduse, bine capitalizate, cu perspective robuste de crestere intr-o tara pe ansamblu marginal pozitiva macroeconomic, dar si la pret rezonabil). Doru Lionachescu opineaza ca aceasta provocare va domina piata romaneasca de M&A si in 2012, putand deveni chiar o problema de supravietuire pentru fondurile de private equity, de exemplu.

Posted in Point of view | Leave a comment

INTERVIU cu Neagu Djuvara, unul dintre ultimii aristocraţi veritabili din România: “Zeiţa Nadia ne-a făcut celebri în lume”

Posted on 21/12/2011 by msk


7 comentarii Astăzi, 08:52 Articol publicat de , Romeo Chiriac

La 95 de ani, Neagu Djuvara are o minte brici şi o prestanţă care impune respect, tipică pentru un intelectual rasat. Reputatul istoric, filosof şi romancier, ca să amintim doar câteva din activităţile care l-au impus în conştiinţa spirituală a naţiunii, vorbeşte despre sport cu nonşalanţa cu care abordează delicatele teme istorice. “Sportul a fost mereu un capitol important din viaţa mea”, spune Neagu Djuvara într-o discuţie în exclusivitate cu ProSport.

Nu e facil să dai de Neagu Djuvara. Timpul reputatului istoric e drămuit la secundă, iar posibilităţile de a intra în contact cu acesta, reduse. Soluţia a venit de la Târgul de carte Gaudeamus, unde filosoful şi-a lansat un volum la sfârşitul lunii noiembrie. Comunicativ şi jovial, Neagu Djuvara a acceptat fără reţineri o discuţie având ca temă sportul.

Punct de plecare: “Cel mai bun sportiv din istorie”. Răspunsul a surprins, cel puţin în privinţa “stranierului”. În aproape un secol de viaţă a văzut întreaga elită a sportului, de la Jesse Owens, la Mark Spitz, de la Bjorn Borg la Michael Jordan. “În ce priveşte sportivul străin, alesul meu este Eberhard Kneissl, o vedetă a schiului mondial din anii 30. Întâmplarea face să-l fi cunoscut foarte bine. Mi-a fost în Austria instructor în trei ani succesivi şi era nu numai un admirabil profesionist, ci şi extrem de amical. Cu el şi o călăuză am făcut cea mai frumoasă ascensiune în munţi: de la Hochsölden (2100 m) la Wieldspitze (3700 m) în 1937″, explică Djuvara.

Dar din România? “Evident, Nadia Comăneci, Zeiţa care ne-a făcut celebri în toată lumea”, vine răspunsul.

Şocat de violenţa de la Petrolul – Steaua

Deşi a luptat în al Doilea Război Mondial, istoricul este şocat de violenţa din sportul de azi, în special de imaginea de la meciul de la Ploieşti (Petrolul – Steaua, din 30 octombrie).  ”Am văzut scena în care un spectator, sărind pe teren, dă un pumn violent în capul unui jucător. O asemenea scenă este inadmisibilă şi individul vinovat ar trebui să primească o pedeapsă mai mare decât o simplă amendă, ca să-i descurajeze pe alţi făptaşi. Violenţe există în lumea întreagă. Dar impresia mea de om foarte vârstnic este că înainte de război n-am pomenit asemenea scene” , spune autorul teoriei cum că românii au devenit mai răi sub comunism.

“Violenţele în sport nu sunt specialitatea rromilor”

În scrierile sale, Djuvara a încercat să explice dificilul caz de răspândire a rromilor în Europa, însă apreciază că violenţele în sport nu sunt neapărat specialitatea acestora.

Rugat să comenteze cazurile în care au căzut victime doi sportivi din cauza rromilor, anume cel în care a fost ucis un baschetbalist american la Giurgiu şi celălalt înregistrat în Ungaria, când victima a fost handbalistul român Marian Cozma, Djuvara a spus: “Nu cred că asemenea violenţe în sport să fie specialitatea rromilor neapărat. Sunt zeci de cazuri de violenţe oribile făcute de alţii. E o problemă care nu are legătură cu dificilul caz de răspândire a rromilor în Europa”.

Sărituri cu schiurile de 40 metri şi paraşutism

“Două sporturi am practicat mai intens: schiul şi echitaţia. Apoi, tenis – până mi-am făcut un tennis-elbow (n.r. – o afecţiune a articulaţiei umărului), nataţie, schiul nautic şi planorul. Destule, nu?”, se destăinuie Neagu Djuvara.

În ceea ce priveşte competiţiile sportive care i-au plăcut, se opreşte la marile campionate de slalom şi cele de sărituri cu schiurile. “Am asistat în Austria la câteva dintre aceste superbe spectacole de salt şi, pe când eram în Suedia (1944-1945), m-am încumetat să fac şi eu câteva sărituri de vreo 40 de metri pe o trambulină militară. Pot afirma că impresia pe care o ai în coborârea pe trambulină este mai stresantă decât un salt cu paraşuta, căci am făcut şi asta…”.

Exodul valorilor româneşti în Occident ar putea fi oprit când situaţia economică s-ar îmbunătăţi şi când incompetenţii nu ar mai face baraj, aşa cum li se întâmplă celor care se întorc din străinătate cu studii de valoare
Neagu Djuvara, filosof

Necinstea şi corupţia existau şi înainte de comunism. Fapt este însă că s-au agravat considerabil, din pricină că oamenii s-au văzut siliţi să fure doar ca să poată trăi şi a devenit ca o a doua natură. Corupţia a atins inevitabil şi sportul
Neagu Djuvara, filosof

Volumul lansat de Neagu Djuvara la “Gau­deamus”, “Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă”, a primit premiul de “Cea mai râvnită carte a târgului”

Carte de vizită Neagu Djuvara
ª S-a născut pe 18 august 1916, la Bucureşti
ª Şi-a făcut studiile la Paris, licenţiat în Litere la Sorbona (Istorie, 1937) şi doctor în Drept (Paris, 1940)
ª A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” şi cu “Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofiţer
ª A publicat 17 lucrări, mare parte pe teme istorice

Familia la Paris, el a ales România
Neagu Djuvara provine dintr‑o familie aristocrată de origine aromână, aşezată în Ţările Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi care a dat mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Cu toate că soţia sa, France (95 de ani), locuieşte la Paris împreună cu familia, cu toate că în ţară nu este apreciat la adevărata valoare şi chiar a primit până şi ameninţări cu moartea după apariţia unor lucrări ale sale, Neagu Djuvara a ales să trăiască ultimii ani din viaţă în România.

Sursa: PROSport

 

Posted in Esentiale, Point of view | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Visit Romania [idee si imagini de campanie]

Posted on 24/11/2011 by msk

De in data de November 21, 2011 in categoria Poza Zilei, Scurte

Am postat pentru este chiar un material bine facut, trendy, in linie cu ce fac alte tari pentru a se promova, de exemplu UKTI cu “UK Innovation”

De aici.

Advertising Agency: Graffiti BBDO Bucharest, Romania
Creative Director: Mihai Gongu
Art Director: Adi Ghita
Copywriter: Mihai Gongu
Illustrator: Adi Ghita

Posted in Design, Point of view | Tagged , , | Leave a comment

Ny global ISO-standard för Outsourcing

Posted on 23/11/2011 by msk

Efter att igår varit inbjuden till SIS (Swedish Standards Institute) kan jag dela med mig av att det nu pågår ett globalt arbete med att ta fram en ny ISO-standard inom området Outsourcing av tjänster. Initiativet kommer ifrån Holland där man också kommit längst inom den komitté som bedriver arbetet.

Att standardisera komplexa processer är alltid en stor utmaning. Utifrån ett Svenskt perspektiv har fd Verva numer Kammarkollegiet arbetat med olika typer av ramavtal för att offentlig sektor enklare ska kunna göra avrop av såväl produkter som tjänster. Resultatet har varit av blandad framgång då flertal myndigheter och offentliga bolag anser att dessa avtal ändå inte speglar deras behov. Utifrån perspektivet att det i dessa fall oftast handlat om ganska enkla produkter och väldefinierade driftstjänster gör att man blir ganska ödmjuk när man inser utmaningen med att ta fram en standard för något så komplext som outsourcing i sitt vida perspektiv.

Utan tvekan vore det en stor framgång om vi kunde enas om en gemensam nomenklatur & vokabulär så att alla inblandade parter pratar samma språk och förstår vad som avses. Att lyckas med Outsourcing handlar ju om allt ifrån behovskartläggning, upphandling och avtal till att förändra sin interna organisation, implementera nya processer, skapa förutsättningar för samverkan och uppföljning och inte minst att löpande säkerställa att man möter organisationens verksamhetsmål inom området. Det övergripande målet med standarden blir att genom framtagande av gemensamma principer underlätta och förbättra förståelsen bland alla involverade parter. Strategier, procedurer, terminologi, kontraktskrivning, utvärdering och uppföljning är exempel på vad standarden kan komma att innehålla. Standarden ska vara användbar för alla typer av organisationer såväl privata som offentliga och oberoende av komplexitet, omfattning och varaktighet. Standarden kommer att omfatta olika faser och delar inom outsourcing och ge vägledning för organisationer och företag såväl inom leverantörsledet som inom kundsidan. En Internationell standard ska även underlätta den internationella handeln genom minskade handelshinder. Vi ska dock inte räkna med att en ny standard är tillgänglig före 2014.

Posted in Point of view | Tagged , , , , | Leave a comment

Aplicaţiile unui român, descărcate de 5 milioane de ori pe smartphone

Posted on 23/11/2011 by msk

 

Dan Matei a intrat în topul softiştilor de succes din Nokia Store

http://www.jurnalul.ro/tehnica/aplicatiile-unui-roman-descarcate-de-5-milioane-de-ori-pe-smartphone-597276.htm

Sursa: jurnalul.ro

 

Posted in Point of view | Leave a comment

Pledoarie pentru sisteme nationale de sustinere a exporturilor

Posted on 15/11/2011 by msk

Competitivitatea naţională nu este de domeniul trecutului chiar dacă există destule voci care susţin că lumea este condusă de corporaţiile multinaţionale. Sistemele naţionale de susţinere a exporturilor sunt “instrumentele de stat” utilizate nu numai pentru lobby şi diplomaţie comercială, ci şi pentru a susţine şi încuraja la export firmele mici şi mijlocii de azi care pot deveni jucători importanţi mâine.

Diverse sisteme naţionale de susţinere a exporturilor, cu anverguri diferite la nivel de reţea externă, reţea locală şi sistem de coordonare, mai pricepute sau mai nou înfiinţate, iau măsuri şi strâng rândurile, se reinventează pentru a aduce rezultate cât mai bune în susţinerea economiilor naţionale.

Poate că exemplul cel mai cunoscut şi în România este UKTI (United Kingdom Trade and Investment), sistemul de susţinere a exporturilor Marii Britanii, aflat în subordinea Departamentului de inovare şi afaceri.

Sistemul britanic extern de susţinere cuprinde inclusiv categoria “consultanţi externi”, care este extrem de ramificată şi dezvoltată. Englezii nu au stat mult pe gânduri în timp de criză şi au pus la cale o nouă strategie “Britain open for business”, campanii de susţinere a inovaţiei şi excelenţei economice locale, dar şi de atragere a investitorilor străini.

UKTI nu are numai un sistem extrem de complex de susţinere a exporturilor, ce implică resurse enorme, dar cu rezultate pe masură, ci şi capacitatea de a crea sinergii şi factori de decizie care creează inclusiv un sistem de facilităţi de stat la finanţare pentru firmele mici şi mijlocii.

Noua strategie a englezilor mizează astfel pe trei piloni: cel care asigură finanţarea, UKTI în ansamblu şi reţeua diplomatică externă, cu multiple ramificaţii; UKTI are în vedere inclusiv îmbunătăţirea sistemelor informatice existente la nivel de organizaţie UKTI şi utilizarea instrumentelor de tip Web 2.0. Este un sistem atât de complex, dar şi de performant, încât poate că merită o analiză separată, fie şi numai pentru faptul că în 2010 a fost numită cea mai bună reţea de promovare a exporturilor în rândul ţărilor dezvoltate.

Acţiuni similare, în scopul înlesnirii exporturilor prin garantarea creditelor de export, a întreprins în ultima vreme şi Suedia, pe lângă restrângerea reţelei de susţinere la nivelul numărului de birouri ale Consiliului Comercial Suedez din lume, inclusiv din Europa şi în paralel cu linia de eficientizare continuă a activităţii personalului. Organizaţia îşi bazează activitatea pe cofinanţare egală din partea statului şi a mediului de afaceri în ansamblu, iar profitul anual obţinut este reinvestit în principal în instruirea personalului şi în instrumente de creştere a eficienţei sale. Această structură excepţională a ajuns să fie cotată pe locul unu – trei în mod constant în preferinţele de angajare ale studenţilor din Suedia; o recomandă în principal oportunitatea de a câştiga experienţă internaţională de lucru, sistemul de lucru intensiv, dar şi puternic colaborativ, cu şansa de a face parte din proiecte care au impact în sau susţin direct economia reală.

Un exemplu absolut surprinzător este cel al Mexicului prin reţeaua ProMexico înfiinţată în 2007, cu structuri regionale de reprezentare la nivel european, o viziune pe termen lung de parteneriate strategice şi cu oferta naţională unică de hub şi poartă de intrare către cele două Americi. Mexicul a realizat progrese uriaşe în ultimii ani şi s-a remarcat la nivel mondial în acţiunile cu succes de reducere a birocraţiei, în zona de atragere a investitorilor, inclusiv prin măsuri de simplificare a sistemului fiscal, cu un mediu de afaceri dezvoltat şi cu o infrastructură mult îmbunătăţită. Două studii de caz bune pentru România sunt strategia Mexicului în domeniul textil, fiind cel mai performant la nivel mondial în acest sector, dar şi în cel logistic. Sistemul de susţinere a exporturilor are astfel date şi strategii concrete pe care îşi construieşte activitatea.

Francezii, prin UBIFRANCE, au sistemul lor de susţinere; organizaţia a implementat inclusiv un sistem propriu de management al calităţii, pe lângă organizarea riguroasă şi responsabilităţi pe grupuri de industrii sau sectoare, la nivel de membru al echipei în cadrul birourilor externe.

Toate aceste sisteme de susţinere a exporturilor, dar şi altele funcţionează ca adevărate firme, iar cele mai competitive dintre ele au chiar sistem de forţă de vânzări şi standarde de livrare a proiectelor, similar firmelor de consultanţă; personalul are obiective şi ţinte de atins atât la nivelul serviciilor oferite firmelor din ţara lor, cât şi ţintă de vânzări, de eficienţă per proiect livrat, utilizează instrumente IT din ce în ce mai moderne, iar prezenţa on-line nu se opreşte la limita soluţiilor tip intranet, a reţelelor de socializare şi a blogurilor.

Fiecare ţară are atuurile sale şi încearcă să le folosească la maximum, cu resursele disponibile, în contextul dat; organizaţiile destinate susţinerii exporturilor fac raportări anuale, previziuni, îşi susţin activitatea şi raţiunea de a exista pe baze cât mai solide, iar îmbinarea eficientă a activităţilor realizate de personalul naţional în teritoriu şi birouri externe pe de o parte, şi personalul din ţările unde există aceste birouri externe pe de altă parte, este de multe ori cheia succesului unei astfel de organizaţii, indiferent de organigrama, instrumentele şi procedurile utilizate, modul de finanţare sau pachetele de servicii oferite.

Tendinţa este cu siguranţă aceea de specializare a acestor entităţi naţionale în furnizarea de servicii care să corespundă cât mai bine nevoilor firmelor autohtone de dezvoltare la export, ba chiar mai mult, promovează dezvoltarea la export, propun, iar statul respectiv chiar cofinanţează proiecte de testare a pieţelor externe cu potential pentru firme mici şi mijlocii.

Specializarea şi concentrarea organizaţiilor naţionale de susţinere a exportului se bazează pe specializarea şi eficienţa personalului, după model funcţional corporatist (marketing, comunicare, vânzări, management de proiect etc.), dar şi în funcţie de industriile naţionale pe care le susţine şi promovează, sau în funcţie de tipul de proiecte pe care le livrează, sau o combinaţie între acestea şi/sau alte criterii.

La nivel internaţional, pentru susţinerea exporturilor ţărilor mai puţin dezvoltate există Centrul Internaţional de Comerţ de la Geneva, care a dezvoltat pe lângă numeroase proiecte şi programe de dezvoltare a exporturilor, chiar şi o metodologie de realizare a strategiilor de export, de la nivel de companie la nivel de sector şi naţional, ba chiar se încearcă şi pentru regiuni distincte (regiuni de dezvoltare în cazul României).

Nu există totuşi o reţetă universală şi nici soluţii miraculoase, dar în mare se desprind elementele care fac diferenţa:

* Servicii specializate şi eficiente create pentru susţinerea exportatorilor naţionali şi pentru promovarea “culturii de export” (informare, instruire, consultanţă)

* Concentrare pe anumite industrii, pe criterii de performanţă, competitivitate naţională, inovare şi potenţial

* Interconectare eficientă la nivel de sistem de susţinere a exporturilor

* Viteză de reacţie şi adaptare la piaţa globală

* (Trecere către) cofinanţare şi cointeresare a mediului public şi privat

* Evaluarea periodică a rezultatelor şi ajustări

* Recunoaşterea performanţei.

În România există “Romania Trade & Invest” (iniţial CRCE – Centrul Român de Comerţ Exterior, acum “Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine” ) în subordinea MECMA cu site-ul romtradeinvest.ro şi patru reprezentanţe în teritoriu, parte a Departamentului pentru Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale în cadrul MECMA. Direcţia Dezvoltare Export, tot din cadrul MECMA, are site-ul portaldecomert.ro, parte a aceleiaşi structuri, dar şi Consiliul Naţional de Export, realizat în parteneriat public-privat pentru coordonarea Strategiei Naţionale de Export, ediţiile 2005-2009 şi 2011-2015. Mai există şi reţeaua externă de consilieri economici pe care o găsim pe dce.gov.ro. Deci trei site-uri: romtradeinvest.ro, portaldecomert.ro, dce.gov.ro.

Dacă se identifică cele trei site-uri şi se studiază cu atenţie conţinutul acestora, se realizează primul pas în înţelegerea a ceea ce înseamnă susţinerea exporturilor româneşti.

Depinde însă de ce informaţie sau sprijin are nevoie un exportator şi cât de norocos este la căutare.

Sau poate mai bine să dea un telefon?

Dar la care dintre entităţile enumerate?

Să revenim: portaldecomert.ro (portal românesc de comerţ exterior) este realizat în limba română, proprietatea MECMA, are secţiune despre oportunităţi de afaceri la export alături de altele cu informaţii utile pentru exportatori, inclusiv o secţiune de intrebări frecvente cu trimitere la zona de târguri şi misiuni economice internaţionale; romtradeinvest.ro (până de curând traderom.ro) este bilingv (română, engleză) cu secţiuni distincte pentru comerţ şi pentru investiţii şi este proprietatea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine, tot parte a MECMA; dar la secţiunea linkuri (utile), respectiv linkuri utile, nici una nu aminteşte de cealaltă.

Nu se poate! Trebuie să fie o greşeală… sau ne scapă vreo informaţie?

Se mai face o căutare pe internet şi se deduce (noroc cu reţelele de socializare) că romtradeinvest.ro urmează să fie tradus în zece limbi străine şi că îşi propune să fie “one stop shop “pentru investitori străini”.

În acest caz ar fi de dorit delimitarea exportului de investiţii şi electronic, şi în fapt, la nivel de activităţi, eventual să informeze cineva şi poporul, să nu mai încerce să descurce firele administraţiei care ar trebui să ajute şi firmele locale, nu numai investitorii străini.

Sau de ce nu sunt totuşi prezentate în acelaşi loc, cu o integrare a portaluluidecomert în cadrul romtradeinvest, secţiunea “Comerţ”? Ar fi o mutare logică şi ar mai ajuta la structurarea informaţiei de profil, pe lângă faptul că site-ul romtradeinvest este şi optimizat şi promite să devină site-ul oficial pe teme de comerţ exterior şi investiţii.

Dar care era contextul? Tendinţe şi perspective în zona de susţinere a exporturilor naţionaleÉ

Perspectiva românească pare să fie clară la nivel de companie, deocamdată.

Drumul până la realizarea unui sistem naţional închegat de susţinere a exporturilor nu se întrevede încă, iar cei care lucrează în sistem au destule provocări interne: reducerea personalului pe criterii cantitative în 2010 (restructurare la nivel de minister şi nu funcţional/ organic, având în vedere susţinerea exporturilor; reducerea reţelei proprii din teritoriu la cele patru reprezentanţe în prezent); puţine categorii de servicii (participarea la târguri şi misiuni economice internaţionale, informare portaldecomert, informare în paralel CRPCIS) de care beneficiază un număr restrâns de exportatori; utilizarea resurselor pentru promovarea unui număr mare de industrii şi sectoare, nu neapărat pe criterii de performanţă sectorială, oportunitate strategică sau competitivitate naţională; lipsa unor sisteme de încurajare, de dezvoltare eficientă a “culturii de export” şi de comunicare cu cât mai multe firme româneşti.

Cine, când şi cum să mai aibă în vedere sau să anticipeze provocările externe în domeniul susţinerii exporturilor româneşti, să vină cu soluţii sau măcar cu sugestii de îmbunătăţire a sistemului actual, darămite să le mai şi implementeze?

 

Sursa  -Mihaela Stanel ; articol aparut in ZF cu titlul ”

Opinie Mihaela Stănel: Avem trei site-uri pentru exporturi şi investiţii: romtradeinvest.ro, portaldecomert.ro şi dce.gov.ro. Şi la ce ne ajută?”

http://www.zf.ro/opinii/opinie-mihaela-stanel-avem-trei-site-uri-pentru-exporturi-si-investitii-romtradeinvest-ro-portaldecomert-ro-si-dce-gov-ro-si-la-ce-ne-ajuta-8945483

Posted in Export, Point of view, Romanian economy | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Terenul agricol din România valorează 25 de miliarde de euro, o cincime din PIB

Posted on 03/11/2011 by msk

Cele peste 13 milioane de hectare de teren agricol din România valorează în total peste 25 de miliarde de euro în condiţiile în care preţul mediu al unui hectar de teren se ridică la aproape 2.000 de euro. Cotaţia terenurilor agricole de pe piaţa locală este însă printre cele mai mici dintre toate celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Cele mai ieftine terenuri agricole, cu preţuri între 1.500 şi 2.000 de euro/hectar, se găsesc în judeţe precum Dolj, Olt sau Vaslui, în timp ce alte terenuri cum ar fi cele din apropierea Bucureştiului pot ajunge şi la 3.000 de euro/hectar, potrivit calculelor ZF care au în vedere anunţurile de vânzare postate pe internet.

Preţurile variază în funcţie de localizare, dar şi de suprafaţa scoasă la vânzare sau de calitate. Astfel, terenurile sunt mai scumpe dacă suprafeţele sunt comasate, dacă sunt poziţionate în apropierea unui oraş mare sau sunt conectate la infrastructura rutieră, de cale ferată sau maritimă.

Spre exemplu, în judeţul Teleorman un hectar de teren poate fi cumpărat cu circa 1.500 de euro în cazul unui lot de până la zece hectare. În cazul în care lotul de vânzare acoperă peste o sută de hectare, preţul poate ajunge şi la 4.000-5.000 de euro pe hectar, potrivit datelor din piaţă.

În acest context, ministrul agriculturii Valeriu Tabără a declarat recent că fermierii nu trebuie să îşi vândă terenurile la preţuri mici “oricui şi oricât”. Mai mult, Tabără a subliniat că străinii deţin în România, prin intermediul firmelor înregistrate local, între 800.000 şi 900.000 de hectare de teren arabil.

Suprafaţa controlată de firmele cu capital străin acoperă 10% din cele 8,3 milioane de hectare de teren arabil de pe piaţa locală.

 

Cele mai scumpe terenuri agricole sunt cele de lângă Bucureşti

Printre cele mai scumpe terenuri agricole din ţară sunt cele din apropierea Capitalei, preţurile putând ajunge şi la 3.500 de euro pe hectar însă, potrivit calculelor ZF, cei mai mulţi dintre proprietari vând la preţuri de circa 3.000 de euro.

“Am un teren scos la vânzare de şase luni. La început am cerut 10.000 de euro pe hectar şi acum am coborât până la 3.000 de euro. În ultima perioadă au mai început să apară cumpărători interesaţi, sunt în discuţii cu mai mulţi potenţiali cumpărători”, spune Emilian Oancea, care deţine 9 hectare de teren la 50 de kilometri de Bucureşti în comuna Daia, judeţul Giurgiu.

Preţuri de peste 3.000 de euro pot să ceară însă numai proprietarii care au terenul comasat, restul, micii proprietari care au până la câteva hectare de teren se mulţumesc şi cu 1.000-1.500 de euro/hectar, potrivit datelor din piaţă.

De cealaltă parte, Cristi Găvănescu, un producător agricol din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, a reuşit să achiziţioneze 20 de hectare de teren numai în acest an.

” Am achiziţionat terenurile la preţuri cuprinse între 2.500 şi 3.500 de euro/hectar. Achziţionăm tot timpul terenuri, dar preţurile variază.”

 

Cele mai ieftine, în Oltenia şi Moldova

Terenurile din Olt sau Vaslui au preţuri la jumătate faţă cele din Giurgiu, Braşov sau Timiş, acestea având un maxim de 2.000 de euro/hectar.

La câteva sute de kilometri distanţă, în judeţul Vaslui situaţia este similară, preţurile se învârt în jurul a 1.500 de euro/hectar. Preţurile mici nu sunt surprinzătoare însă având în vedere că judeţe precum Vaslui sau Olt sunt printre cele mai sarăce din România.

“Am scos la vânzare de câteva săptămâni teren agricol la 1.000 de euro/hectar. Preţul zonei este undeva la 1.500 de euro/hectar, însă am decis să îl vând mai ieftin în speranţa că voi face tranzacţia mai rapid”, spune Dan Ionescu din judeţul Olt, care deţine cinci hectare de teren.

 

Şi de 20 de ori mai ieftin decât în Vest

Preţul terenurilor agricole de pe piaţa locală a crescut de cinci ori în ultimii zece ani, la o medie de 2.000 de euro pe hectar, însă terenul agricol românesc continuă să fie printre cele mai ieftine din Europa.

În Spania un hectar de teren agricol este de cinci ori mai scump, media cifrându-se la 11.000 de euro, potrivit datelor Eurostat. Diferenţe chiar mai mari sunt înregistrate în comparaţie cu Danemarca sau Olanda, terenurile din aceste ţări fiind şi de 20 de ori mai scumpe decât cele de pe piaţa locală.

Preţurile terenurilor din ţările din Europa de Est sunt mai apropiate de cele din România.

Dacă Cehia are preţuri comparabile cu cele din România, preţul mediu al unui hectar fiind de 2.200 de euro, în Bulgaria cotaţia terenurilor este cu 30% peste cea din România.

Sursa: Ziarul Financiar

 

Posted in Romanian economy, Statistics | Tagged , , , | Leave a comment

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I

Posted on 25/10/2011 by msk

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României, 25 octombrie 2011, ora 10

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I
în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României,
25 octombrie 2011, ora 10

 

 

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

 

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

 

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

 

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

 

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

 

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

 

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

 

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

 

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

 

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

 

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

 

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

 

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

 

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

 

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

 

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

 

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

 

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

 

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

 

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

Mihai R

Posted in Point of view | Leave a comment