Dan Matei a intrat în topul softiştilor de succes din Nokia Store
http://www.jurnalul.ro/tehnica/aplicatiile-unui-roman-descarcate-de-5-milioane-de-ori-pe-smartphone-597276.htm
Sursa: jurnalul.ro
Dan Matei a intrat în topul softiştilor de succes din Nokia Store
http://www.jurnalul.ro/tehnica/aplicatiile-unui-roman-descarcate-de-5-milioane-de-ori-pe-smartphone-597276.htm
Sursa: jurnalul.ro
Cele peste 13 milioane de hectare de teren agricol din România valorează în total peste 25 de miliarde de euro în condiţiile în care preţul mediu al unui hectar de teren se ridică la aproape 2.000 de euro. Cotaţia terenurilor agricole de pe piaţa locală este însă printre cele mai mici dintre toate celelalte ţări din Uniunea Europeană.
Cele mai ieftine terenuri agricole, cu preţuri între 1.500 şi 2.000 de euro/hectar, se găsesc în judeţe precum Dolj, Olt sau Vaslui, în timp ce alte terenuri cum ar fi cele din apropierea Bucureştiului pot ajunge şi la 3.000 de euro/hectar, potrivit calculelor ZF care au în vedere anunţurile de vânzare postate pe internet.
Preţurile variază în funcţie de localizare, dar şi de suprafaţa scoasă la vânzare sau de calitate. Astfel, terenurile sunt mai scumpe dacă suprafeţele sunt comasate, dacă sunt poziţionate în apropierea unui oraş mare sau sunt conectate la infrastructura rutieră, de cale ferată sau maritimă.
Spre exemplu, în judeţul Teleorman un hectar de teren poate fi cumpărat cu circa 1.500 de euro în cazul unui lot de până la zece hectare. În cazul în care lotul de vânzare acoperă peste o sută de hectare, preţul poate ajunge şi la 4.000-5.000 de euro pe hectar, potrivit datelor din piaţă.
În acest context, ministrul agriculturii Valeriu Tabără a declarat recent că fermierii nu trebuie să îşi vândă terenurile la preţuri mici “oricui şi oricât”. Mai mult, Tabără a subliniat că străinii deţin în România, prin intermediul firmelor înregistrate local, între 800.000 şi 900.000 de hectare de teren arabil.
Suprafaţa controlată de firmele cu capital străin acoperă 10% din cele 8,3 milioane de hectare de teren arabil de pe piaţa locală.
Cele mai scumpe terenuri agricole sunt cele de lângă Bucureşti
Printre cele mai scumpe terenuri agricole din ţară sunt cele din apropierea Capitalei, preţurile putând ajunge şi la 3.500 de euro pe hectar însă, potrivit calculelor ZF, cei mai mulţi dintre proprietari vând la preţuri de circa 3.000 de euro.
“Am un teren scos la vânzare de şase luni. La început am cerut 10.000 de euro pe hectar şi acum am coborât până la 3.000 de euro. În ultima perioadă au mai început să apară cumpărători interesaţi, sunt în discuţii cu mai mulţi potenţiali cumpărători”, spune Emilian Oancea, care deţine 9 hectare de teren la 50 de kilometri de Bucureşti în comuna Daia, judeţul Giurgiu.
Preţuri de peste 3.000 de euro pot să ceară însă numai proprietarii care au terenul comasat, restul, micii proprietari care au până la câteva hectare de teren se mulţumesc şi cu 1.000-1.500 de euro/hectar, potrivit datelor din piaţă.
De cealaltă parte, Cristi Găvănescu, un producător agricol din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, a reuşit să achiziţioneze 20 de hectare de teren numai în acest an.
” Am achiziţionat terenurile la preţuri cuprinse între 2.500 şi 3.500 de euro/hectar. Achziţionăm tot timpul terenuri, dar preţurile variază.”
Cele mai ieftine, în Oltenia şi Moldova
Terenurile din Olt sau Vaslui au preţuri la jumătate faţă cele din Giurgiu, Braşov sau Timiş, acestea având un maxim de 2.000 de euro/hectar.
La câteva sute de kilometri distanţă, în judeţul Vaslui situaţia este similară, preţurile se învârt în jurul a 1.500 de euro/hectar. Preţurile mici nu sunt surprinzătoare însă având în vedere că judeţe precum Vaslui sau Olt sunt printre cele mai sarăce din România.
“Am scos la vânzare de câteva săptămâni teren agricol la 1.000 de euro/hectar. Preţul zonei este undeva la 1.500 de euro/hectar, însă am decis să îl vând mai ieftin în speranţa că voi face tranzacţia mai rapid”, spune Dan Ionescu din judeţul Olt, care deţine cinci hectare de teren.
Şi de 20 de ori mai ieftin decât în Vest
Preţul terenurilor agricole de pe piaţa locală a crescut de cinci ori în ultimii zece ani, la o medie de 2.000 de euro pe hectar, însă terenul agricol românesc continuă să fie printre cele mai ieftine din Europa.
În Spania un hectar de teren agricol este de cinci ori mai scump, media cifrându-se la 11.000 de euro, potrivit datelor Eurostat. Diferenţe chiar mai mari sunt înregistrate în comparaţie cu Danemarca sau Olanda, terenurile din aceste ţări fiind şi de 20 de ori mai scumpe decât cele de pe piaţa locală.
Preţurile terenurilor din ţările din Europa de Est sunt mai apropiate de cele din România.
Dacă Cehia are preţuri comparabile cu cele din România, preţul mediu al unui hectar fiind de 2.200 de euro, în Bulgaria cotaţia terenurilor este cu 30% peste cea din România.
Sursa: Ziarul Financiar
Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I
în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României,
25 octombrie 2011, ora 10
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Champagne, Roquefort cheese, Scotch whisky, Parma ham, Feta cheese – these well-known product names are but a few of the legally protected brands that flourish in developed countries, bringing employment and revenue to the geographic regions where they are developed.
Fewer products from developing countries have such familiar brand names, but there are some, including Basmati rice, Pampas beef, Tequila drinks and Blue Mountain coffee. Consumers in rich and poor countries alike are buying products with geographical indications, even when they cost more.
“Changing market trends offer new opportunities for developing countries to use geographical indications as a tool to reduce poverty through trade,” said Patricia R. Francis, ITC’s Executive Director. “This is why ITC is releasing a new guide on geographical indications.”
How to set up and monitor geographical indications and how to share costs and benefits are outlined in ITC’s new 230-page Guide to Geographical Indications – Linking products and their origins. The guide addresses the topic from the perspective of the business sector in developing countries, drawing from nearly 200 published reports and featuring eight case studies.
Almost 90% of just over 10,000 protected geographical indications come from 30 highly industrialized and developed countries. Products with geographical indications do more than US$ 50 billion of business annually.
While Darjeeling tea from India and coffee from Colombia, Jamaica and Mexico require no introduction to sophisticated consumers, other products do. Mysore sandal soap from India, shawls from the fine wool of Mongolian camels and Mezcal drinks from Mexico are examples of products which use geographical indications to catch the attention of consumers in global markets.
Geographical indications build a reputation for products that embody unique expressions of culture where they are grown or made. By obtaining geographical indications, countries get greater value for their products, rather than selling them as single commodities. Some consumers pay a premium because they want to be socially and environmentally responsible, and derive satisfaction from helping poor communities. There are also growing numbers of consumers who will pay a premium for quality brands that are tied to specific geographic areas.
This makes geographical indications more than commercial and legal instruments. As tools for rural development, they help build sustainable industry clusters in a geographic area, while preserving local values such as environmental stewardship, culture and tradition. At the same time they meet cutting-edge market demands with strict standards for quality, food safety and traceability. This leads to powerful commercial interests for parties along the entire value chain.
Trade support institutions – industry associations, chambers of commerce and government trade promotion bodies – are vital players in creating geographical indications, and will find this guide helpful in identifying potential geographical indications, organizing existing practices and standards, and planning to market, monitor and protect a geographical indication.
See www.intracen.org/publicationsfor the guide, available free in PDF format. Print copies are for sale for US $70 ($28 when ordered from developing countries) and can be ordered at www.intracen.org/eshop
Click here to download the PDF version
Source: http://www.intracen.org
|
În data de 30 septembrie 2011 a fost lansată competiţia pentru propuneri de proiecte comune de cercetare în cadrul Programului de Cercetare Elveţiano – Român, termenul limită de depunere a aplicaţiilor fiind 31 ianuarie 2012. |
|
Extinderea sistemului de Metrou Bucureşti: Schiţa de proiect privind studiul de fezabilitate pentru extinderea liniei de metrou 4 prelungire Gara de Nord – Gara Progresu a fost aprobata de către Elveţia În cadrul obiectivului 2 al ariei de concentrare 4 – Imbunătăţirea mediului înconjurător, a fost aprobata de catre SECO schiţa de proiect “Studiu de pre-fezabilitate(SPF) şi studiu de fezabilitate (SF) pentru construcţia Liniei 4 de metrou: Lac Străuleşti – Gara Progresu, tronsonul Gara de Nord – Gara Progresu“. Valoarea totală a proiectului este de 8,5 mil. CHF Proiectul are in vedere conectarea zonei centrale a Bucureştiului cu direcţiile Nord – Sud şi are drept scop optimizarea transportului de metrou din punct de vedere al capacităţilor, numărului de staţii, lungimii de reţea, rutelor şi pentru a creşte confortul transportului public pentru cetăţenii din Bucureşti. (sursa: http://www.swiss-contribution.admin.ch/romania/en/Home/News/News_Detail?itemID=203730) |
|
În data de 1 septembrie 2011, s-a lansat competiţia pentru propuneri de proiecte în cadrul Programului de Schimburi Ştiinţifice între Elveţia şi Noile State Membre (Sciex-NMSch), la care pot participa pentru prima dată şi doctoranzi si postdoctoranzi din România, care doresc sa dezvolte proiecte de cercetare sub îndrumarea unui mentor elveţian şi a unui mentor român. Data limită de depunere a aplicaţiilor este 1 noiembrie 2011. Pentru detalii: http://uefiscdi.gov.ro/articole/2608/Fondul-Tematic-Burse-de-Cercetare.html |
|
În data de 16 septembrie 2011, va avea loc evenimentul Info Day de lansare a Programului de Cercetare Elveţiano – Român, organizat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în calitate de organism coordonator român al programului. Pentru detalii: http://www.uefiscdi.gov.ro/articole/2607/Fondul-Tematic-Cercetare.html. |
|
Acordul privind Fondul Tematic pentru Burse În data de 5 august 2011 a devenit operaţional “Acordul privind Fondul Tematic pentru Burse” dintre Guvernul României, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de Unitate Naţională de Coordonare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) şi Consiliul Federal Elveţian, reprezentat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. Acest acord a fost încheiat în baza “Acordului-cadru între Consiliul Federal Elveţian şi Guvernul României privind implementarea Programului de Cooperare Elveţiano-Român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, semnat la Berna, la 7 septembrie 2010” şi va fi operaţional începând cu 5 august 2011 până la data de 06.12.2019. Obiectivul acestui Fond Tematic este acela de a permite schimburi ştiinţifice între România şi Elveţia prin intermediul burselor de cercetare. Organismul Intermediar Elveţian desemnat pentru coordonarea implementării acestui Fond Tematic este Conferinţa Rectorilor Universităţilor Elveţiene (CRUS) care va colabora cu organismul român de coordonare desemnat, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică – Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (CNCS- UEFISCDI). Bugetul alocat acestui Fond Tematic este de 8.000.000 CHF. |
|
Acordul privind Fondul Tematic pentru Cercetare În data de 5 august 2011 a devenit operaţional “Acordul privind Fondul Tematic pentru Cercetare” dintre Guvernul României, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de Unitate Naţională de Coordonare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) şi Consiliul Federal Elveţian, reprezentat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare. Acest acord a fost încheiat în baza “Acordului-cadru între Consiliul Federal Elveţian şi Guvernul României privind implementarea Programului de Cooperare Elveţiano-Român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, semnat la Berna, la 7 septembrie 2010” şi va fi operaţional începând cu 5 august 2011 până la data de 06.12.2019. Obiectivul acestui Fond Tematic este acela de a promova cercetarea comună româno-elveţienă. Proiectele comune de cercetare se vor derula de către un grup de cercetători din România împreună cu un grup de cercetători din Elveţia. Organismul intermediar Elveţian desemnat pentru coordonarea implementării acestui Fond Tematic este Fundaţia Naţională Elveţiană de Ştiinţă (SNSF) care va colabora cu partenerul român desemnat, respectiv Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Conform calendarului estimativ aferent implementării proiectelor din cadrul acestui Fond Tematic, în data de 16 septembrie 2011 va avea loc campania de informare pentru lansarea competiţei pentru depunere de proiecte, iar în data de 30 de septembrie 2011 va avea loc lansarea acestei competiţii. Bugetul alocat acestui Fond Tematic este de 9.750.000 CHF.
Sursa: http://www.swiss-contribution.ro/swiss/noutati_ro.html?method=pagina&pagina=noutati&locale=ro&meniu= |
By Dion Hinchcliffe | October 2, 2011, 5:34pm PDT
Summary: In today’s ever more technology-centric world, the stodgy IT department isn’t considered the home of innovation and business leadership. Yet that might have to change as some of the biggest advances in the history of technology make their way into the front lines of service delivery. Here’s an exploration of the top five IT trends in the next half decade, including some of the latest industry data, and what the major opportunities and challenges are.
“Much or most of these topics are in back burner mode in many companies just now seeing the glimmerings of recovery from the downturn. Much has been written lately about the speed at which technology is reshaping the business landscape today. Except that’s not quite phrasing it correctly. It’s more like it’s leaving the traditional business world behind. There are a number of root causes: The blistering pace of external innovation, the divergent path the consumer world has taken from enterprise IT, and the throughput limitations of top-down adoption.
As a result, there’s a rapidly expanding gap between what the technology world is executing on and what the enterprise can deliver. Many now think this gap may actually become untenable, and they may be right. Yet recent large surveys of CIOs continues to show an almost exclusively evolutionary and internal focus. Many feel that a technology emphasis is wrong right now, and they’re certainly right, if it’s not integrated with top priority business objectives. However, these days it’s technology advancements and new digital markets that are often the key to an organization’s future.
At the end of the day, businesses must be able to effectively serve the markets they cater to, and doing so means using the same channels and techniques as their trading partners and customers. Organizations must adapt to the evolving marketplace to succeed. Fortunately, I do believe there are approaches that can yet be adopted to address this increasingly significant challenge.
One only need look at what’s on the mind of CIOs these days (60% believe they should be directly driving growth and productivity) versus what they’re well known for delivering on. Or perhaps more problematically, what their IT organizations are able to deliver on. Never in my two decades of experience in the IT world have I seen such a disparity between where the world is heading as a whole and the technology approach that many companies are using to run their businesses.
The issues are legion: There are at least five major “generational scale” changes to the computing landscape happening at about the same time: Delivery platforms are shifting (mobility, cloud, social), communication and collaboration channels are being reinvented (Web, mobile, social), the consumer world of technology is driving innovation, and data is opening up and exploding out of the proliferating apps, devices, and sensors that organizations are deploying or are connecting to (but alas, are often not engaging with.) And as you might expect, much or most of these topics are in back burner mode in many companies just now seeing the glimmerings of recovery from the downturn.
Moreover, workers are now demanding many of these innovations and expecting their organizations to provide something close in capability to what they can get nearly for free (or actually for free) on their own devices and networks. Managers and executives, albeit mostly on the business side, are typically pushing for 1) service delivery on next-generation mobile devices like the iPad, 2) much easier to use IT solutions, and 3) access to better, more collaborative and useful intranet capabilities.
“Easy”, highly mobile, and “social” are the mantras of this new generation of IT. So to is the rapid (read: instant) acquisition and delivery of business solutions. There is a growing realization amongst workers and management that technology, though increasingly complex in itself, can be wielded far more rapidly and efficiently than their currently parochial capabilities are providing.
But this is not a blame game. IT is not necessarily at fault, or at least only indirectly. Instead, it seems to be the entire structure and process through which organizations absorb and metabolize technology. It’s centralized. It’s controlled. It’s top-down. There are exceptions, but in most organizations, technology decisions are made at high levels and then pushed across the organization. This transmission process is slow and unpredictable. It’s also often not supported on the ground where reality reaches the business.
Unfortunately, the slow-pace of IT adoption, hindered by traditional project management practices, endless customization processes, IT backlogs, security concerns, and a dozen other drags on delivery performance, is only part of the problem. The fact that the technology world is largely no longer driven by the enterprise world (as it used to be for decades) is another major reason that technology and business is having a harder time these days aligning.
A few examples will suffice: The endless and seemingly real-time flow of useful and highly innovative new mobile and Web apps for managing travel, money, news, communication, productivity, and countless other key functions is only an inadequate trickle in the enterprise today. The ability to quickly connect, communicate, and collaborate via social conversations, photos, audio, video, and more with anyone in the world is much more limited currently in most businesses. Finding and acquiring new software is just the click of a button in an app store in the consumer world, but an arduous, manual, and failure prone process in most organizations now. User experiences are changing: The aging and slow-to-evolve graphical user interface is being uprooted by touch based interfaces in new consumer apps that work much better in many physical situations. In contrast, the same overhaul is happening an order of magnitude more slowly for business apps.
If we project these trends forward, what will the outcome be? Is there going to be a final fork in the road for consumer and enterprise technology, with each side looking at each other through a diverging pair of windows, with minimal crossover between the two? Or will the two worlds continue to blur together, as technology cross-pollinates from the growing wall of innovation coming from the Web and consumer technology world? Given the virality and pervasiveness of consumer technology, the latter is by far the most likely scenario.
So what are the key IT trends of the next half decade? How will organizations adapt to them? In a conversation I had recently with the Editor-in-Chief of CIO Magazine, Maryfran Johnson, we discussed what I dubbed the “Big Five”, the biggest technology influences of the next half decade. This includes next-gen mobility, social media (or more specifically social business), cloud computing, consumerization, and big data. We agreed that these five — of all current tech trends — are at top of the list for what most organizations need to be planning for in their current strategies and roadmaps as they update and modernize, as well as (hopefully) out-innovate their competitors.
Below I will explore the approaches that might break the logjam that’s preventing much of the business world from becoming as current with the technology advances as they should. But first lets take a look at each of these technology trends with an eye towards the most up-to-date statement of the advantages they can provide. I’ll also provide a key new insight on overcoming the challenges of adopting them more effectively and successfully.
It’s obvious to the casual observer these days that smart mobile devices based on iOS, Android, and even Blackberry OS/QNX are seeing widespread use. But comparing projected worldwide sales of tablets and PCs tells an even more dramatic story. Using the latest sales projections from Gartner on tablets and current PC shipment estimates from IDC, we can see that by 2015 the tablet market will be 479 million units and the PC market will be only just ahead at 535 million units. This means tablets alone are going to have effective parity with PCs in just 3 years. Other data I’ve seen tells a similar story.
So, while it’s still early days yet, it’s also quite clear that enterprises must start treating tablets as equal citizens in their IT strategies. So why won’t they? For several reasons:
Challenges to smart device adoption
Key adoption insight
A likely approach that will scale is to do as JP Rangaswami advocates, and “design for loss of control.” This doesn’t mean letting go of essential control such as robust security enforcement, but it does mean providing a framework for users to bring their own mobile devices to work in a safe manner, including use of apps with business data under certain prescribed conditions. This unleashes choice and innovation and vitally, splits the work of adoption and rollout with users that want to use their favorite mobile devices/app to solve a business problem.
While mobile phones technically have a broader reach than any communications device, social media has already surpassed that workhorse of the modern enterprise, e-mail. Increasingly, the world is using social networks and other social media-based services to stay in touch, communicate, and collaborate. Now key aspects of the CRM process are being overhauled to reflect a fundamentally social world and expecting to see stellar growth in the next year. As Salesforce’s Marc Benioff was very clear in his dramatic keynote at Dreamforce last month, leading organizations are becoming social enterprises.
There now seems to be hard data to confirm this view: McKinsey and Company is reporting that the revenue growth of social businesses is 24% higher than less social firms and data from Frost and Sullivan backs that up across various KPIs. The message is that companies are going to — and have very reason to — be using social media as a primary channel in the very near future, if they aren’t already. It’s time to get strategic.
Challenges to social media adoption
Key adoption insight
There are a growing number of established social media adoption strategies, but probably one of the most effective is to engage by example. Both leadership inside the company as well as top representatives to the outside world must engage in social channels to show how they’d like change to happen.
Related: Reconciling the enterprise IT portfolio with social media
Of all the technology trends on this list, cloud computing is one of the more interesting and in my opinion, now least controversial. While there are far more reasons to adopt cloud technologies than just cost reduction, according to Mike Vizard perceptions of performance issues and lack of visibility into the stack remain one of the top issues for large enterprises. Yet, among the large enterprise CTO and CIOs I speak with, cloud computing is being adopted steadily for non-mission critical applications and some are now even beginning to downsize their data centers. Business agility, vendor choice, and access to next-generation architectures are all benefits of employing the latest cloud computing architectures, which are often radically advanced compared to their traditional enterprise brethren.
Challenges to cloud computing adoption
Key adoption insight
Until cloud computing workloads can be seamlessly transferred back and forth between a company’s private cloud and public/hybrid cloud, adoption will be held back and favored largely for greenfield development. Technologies are now emerging to make this possible, however, and for now, companies should invest in cloud standards (to the extent they exist today) to build private clouds in order to be in position to start selectively transferring services out on a trial basis (and being able to bring them back in safely as needed.)
Related: Fixing IT in the cloud computing era.
I’ve previously made the point that the source of innovation for technology is coming largely from the consumer world, which also sets the pace. Yet that’s just one aspect of consumerization, which some like myself and Ray Wang are calling “CoIT” for short. Consumerization also very much has to do with its usage model, which eschews enterprise complexity for extreme usability and radically low barriers to participation. Enterprises which don’t steadily consumerize their application portfolios are in for even lower levels of adoption and usage than they already have as workers continue to route around them for easier and more productive solutions. Another decentralized and scalable solution is, as with next-gen mobile, to help workers help themselves to third party apps that are deemed safe and secure.
Challenges to applying consumerization to IT
Key adoption insight
Consumerization seems especially pernicious to IT departments because it happens all the time, without their involvement. Stats vary on “shadow IT”, which is in the lower double digits, but much of it is for consumer apps. IT departments can begin programs in partnership with other large companies (to distribute the work) to certify SaaS, cloud, and mobile apps and train workers on data safety, backup, and integrity for example. Longer term, companies will imbue their IT service design, solution acquisition, and delivery with user experience and design approaches and fresh ideas from the consumer world. This will drive more worker productivity, less user support, and higher innovation in IT solutions.
Businesses are drowning in data more than ever before, yet have surprisingly little access to it. In turn, business cycles are growing shorter and shorter, making it necessary to “see” the stream of new and existing business data and process it quickly enough to make critical decisions. The term “big data” was coined to describe new technologies and techniques that can handle an order of magnitude or two more data than enterprises are today, something existing RDBMS technology can’t do it in a scalable manner or cost-effectively.
Big data offers the promise of better ROI on valuable enterprise datasets while being able to tackle entirely new business problems that were previously impossible to solve with existing techniques. While most companies are still addressing their big data needs with data warehousing, according to Loraine Lawson, one need only scan the impressive McKinsey report on Big Data to see the major opportunities it offers on the business side.
Related: The enterprise opportunity of Big Data: Closing the “clue gap”
Challenges to adopting big data
Key adoption insight
Big data requires a mindset change as much as a technology update. This means making open data a priority for the enterprise as well as an operational velocity that hasn’t been a priority before. Big data enables solving new business problems in windows that weren’t possible before. It also means infrastructure, ops, and development must be part of the same team and used to working together. This means organizational refinements must be made to tap into the greater potential.
I’m beginning to see that in order to stay relevant, not become the PBX department, IT departments must be prepared to take a “Big Leap” to meet the Big Five. What this Big Leap looks like will be different for every organization, and their are multiple directions that can be taken. As I wrote on Twitter recently, the deeply transformational nature of most of the Big Five means IT must either start leading the business models and evolution of the organization, or become a commoditized utility while the business figures out the moves on their own. This almost certainly means open supply chains and enabling strategic IT abundance via designed loss of control coupled with emergent and agile approaches to IT. Now that I’ve explored the Big Five, I’ll take a look at the Big Leap soon and see what the options are for IT — such as “The Next Generation Enterprise Platform” that Michael Fauscette recently posited — to not only remain relevant in the 21st century, but become the driver of business.
Can IT become the driver of business or will the function be absorbed by lines of business as their leaders become digital natives?
Source: ZD Net/ via LinkedIn Gabriel Munteanu post
Autorii studiului au identificat trei categorii de persoane in acest sens, respectiv “suferinzii”, adica cei care cred ca speranta si salvarea vin de la Guvern si autoritati si ca nu depinde de ei sa faca ceva pentru imbunatatirea conditiilor de viata, “luptatorii”, cei care sunt dispusi sa-si asume riscuri pentru a avea o viata mai buna si totodata actioneaza singuri in acest sens, si “captivii”, respectiv cei care nu mai au nicio speranta si sunt resemnati.
Un procent de 67% dintre romani intra in categoria “suferinzi”, acestia sunt mai ales persoanele de peste 50 de ani, cu studii medii, pensionari si cu venituri medii spre reduse. In categoria “captivi” au fost inclusi 14% dintre romani, cei mai multi peste 60 de ani sau sub 20 de ani, cu studii cel mult medii, fara loc de munca si cu venituri reduse.
Doar 21% dintre persoanele intervievate sunt “luptatori”, fiind in special tineri si persoane sub 40 de ani, cu educatie medie si superioara si cu venituri medii spre ridicate.
“Poate ca daca vom face un astfel de studiu la sfarsitul anului sau la inceputul anului viitor datele vor arata altfel. In prezent, exista multi suferinzi si doar cativa luptatori”, a declarat Iulia Cornigeanu, senior research consultant GfK Romania.
GfK a analizat si perceptia ultimilor trei ani in randul romanilor, astfel ca entuziasmul din anul 2008 s-a transformat intr-un soc psihologic in 2008-2009, in timp ce in 2009-2010 romanii s-au obisnuit cu ideea si si-au adaptat standardele de viata si strategia de consum, si au ajuns in 2010-2011 intr-o stare de frustrare, indignare si pesimism deoarece sperau ca lucrurile se vor imbunatati.
In ceea ce priveste modificarea strategiei de consum, datele GfK arata ca cei mai multi dintre romani au inceput sa cumpere “mai destept”, in timp ce unii evita sa faca cumparaturi sau si-au redus bugetul alocat cumparaturilor.
GfK Romania, fondata in 1992, este parte integranta a Grupului GfK. De peste 10 ani, GfK Romania este una dintre cele mai importante institute de cercetare de piata din Romania.
ieri, 23:56 Autor: Iulian Anghel
Traian Băsescu a susţinut miercuri că România riscă să ajungă în situaţia de suspendare temporară a utilizării banilor europeni
Rezultatul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene pe marginea modului în care sunt folosite în România fondurile nerambursabile ale UE sunt acum în analiză la Bruxelles, iar de concluziile la care se va ajunge depinde sau nu întreruperea parţială sau totală a alocărilor de fonduri pentru proiectele româneşti.
![]()
“Comisia este în curs să decidă dacă neregulile constatate sunt sistemice sau nu. Dacă sunt sistemice, se poate merge până la suspendarea totală a plăţilor pentru anumite programe (operaţionale sectoriale – n.n.) şi chiar pentru toate programele”, au spus pentru ZF surse apropiate acestor dosare.
Preşedintele Traian Băsescu a susţinut miercuri, în debutul şedinţei de guvern pe care a prezidat-o, că România riscă să ajungă în situaţia de suspendare temporară a utilizării banilor europeni dacă nu rezolvă problemele existente în ceea ce priveşte cheltuirea fondurilor UE. Problemele principale în urma misiunilor de audit ale CE au fost înregistrate în punerea în practică a legislaţiei europene în domeniul achiziţiilor publice realizate cu banii UE.
În exerciţiul financiar 2007-2013 România ar urma să primească de la Bruxelles 19,6 mld. euro pentru cele opt programe sectoriale. Atragerea acestor fonduri este extrem de dificilă – în jur de 12% din fonduri fiind atrase până acum -, deşi am trecut de mult de jumătatea exerciţiului financiar.