Aplicaţiile unui român, descărcate de 5 milioane de ori pe smartphone

 

Dan Matei a intrat în topul softiştilor de succes din Nokia Store

http://www.jurnalul.ro/tehnica/aplicatiile-unui-roman-descarcate-de-5-milioane-de-ori-pe-smartphone-597276.htm

Sursa: jurnalul.ro

 

Posted in Point of view | Leave a comment

Pledoarie pentru sisteme nationale de sustinere a exporturilor

Competitivitatea naţională nu este de domeniul trecutului chiar dacă există destule voci care susţin că lumea este condusă de corporaţiile multinaţionale. Sistemele naţionale de susţinere a exporturilor sunt “instrumentele de stat” utilizate nu numai pentru lobby şi diplomaţie comercială, ci şi pentru a susţine şi încuraja la export firmele mici şi mijlocii de azi care pot deveni jucători importanţi mâine.

Diverse sisteme naţionale de susţinere a exporturilor, cu anverguri diferite la nivel de reţea externă, reţea locală şi sistem de coordonare, mai pricepute sau mai nou înfiinţate, iau măsuri şi strâng rândurile, se reinventează pentru a aduce rezultate cât mai bune în susţinerea economiilor naţionale.

Poate că exemplul cel mai cunoscut şi în România este UKTI (United Kingdom Trade and Investment), sistemul de susţinere a exporturilor Marii Britanii, aflat în subordinea Departamentului de inovare şi afaceri.

Sistemul britanic extern de susţinere cuprinde inclusiv categoria “consultanţi externi”, care este extrem de ramificată şi dezvoltată. Englezii nu au stat mult pe gânduri în timp de criză şi au pus la cale o nouă strategie “Britain open for business”, campanii de susţinere a inovaţiei şi excelenţei economice locale, dar şi de atragere a investitorilor străini.

UKTI nu are numai un sistem extrem de complex de susţinere a exporturilor, ce implică resurse enorme, dar cu rezultate pe masură, ci şi capacitatea de a crea sinergii şi factori de decizie care creează inclusiv un sistem de facilităţi de stat la finanţare pentru firmele mici şi mijlocii.

Noua strategie a englezilor mizează astfel pe trei piloni: cel care asigură finanţarea, UKTI în ansamblu şi reţeua diplomatică externă, cu multiple ramificaţii; UKTI are în vedere inclusiv îmbunătăţirea sistemelor informatice existente la nivel de organizaţie UKTI şi utilizarea instrumentelor de tip Web 2.0. Este un sistem atât de complex, dar şi de performant, încât poate că merită o analiză separată, fie şi numai pentru faptul că în 2010 a fost numită cea mai bună reţea de promovare a exporturilor în rândul ţărilor dezvoltate.

Acţiuni similare, în scopul înlesnirii exporturilor prin garantarea creditelor de export, a întreprins în ultima vreme şi Suedia, pe lângă restrângerea reţelei de susţinere la nivelul numărului de birouri ale Consiliului Comercial Suedez din lume, inclusiv din Europa şi în paralel cu linia de eficientizare continuă a activităţii personalului. Organizaţia îşi bazează activitatea pe cofinanţare egală din partea statului şi a mediului de afaceri în ansamblu, iar profitul anual obţinut este reinvestit în principal în instruirea personalului şi în instrumente de creştere a eficienţei sale. Această structură excepţională a ajuns să fie cotată pe locul unu – trei în mod constant în preferinţele de angajare ale studenţilor din Suedia; o recomandă în principal oportunitatea de a câştiga experienţă internaţională de lucru, sistemul de lucru intensiv, dar şi puternic colaborativ, cu şansa de a face parte din proiecte care au impact în sau susţin direct economia reală.

Un exemplu absolut surprinzător este cel al Mexicului prin reţeaua ProMexico înfiinţată în 2007, cu structuri regionale de reprezentare la nivel european, o viziune pe termen lung de parteneriate strategice şi cu oferta naţională unică de hub şi poartă de intrare către cele două Americi. Mexicul a realizat progrese uriaşe în ultimii ani şi s-a remarcat la nivel mondial în acţiunile cu succes de reducere a birocraţiei, în zona de atragere a investitorilor, inclusiv prin măsuri de simplificare a sistemului fiscal, cu un mediu de afaceri dezvoltat şi cu o infrastructură mult îmbunătăţită. Două studii de caz bune pentru România sunt strategia Mexicului în domeniul textil, fiind cel mai performant la nivel mondial în acest sector, dar şi în cel logistic. Sistemul de susţinere a exporturilor are astfel date şi strategii concrete pe care îşi construieşte activitatea.

Francezii, prin UBIFRANCE, au sistemul lor de susţinere; organizaţia a implementat inclusiv un sistem propriu de management al calităţii, pe lângă organizarea riguroasă şi responsabilităţi pe grupuri de industrii sau sectoare, la nivel de membru al echipei în cadrul birourilor externe.

Toate aceste sisteme de susţinere a exporturilor, dar şi altele funcţionează ca adevărate firme, iar cele mai competitive dintre ele au chiar sistem de forţă de vânzări şi standarde de livrare a proiectelor, similar firmelor de consultanţă; personalul are obiective şi ţinte de atins atât la nivelul serviciilor oferite firmelor din ţara lor, cât şi ţintă de vânzări, de eficienţă per proiect livrat, utilizează instrumente IT din ce în ce mai moderne, iar prezenţa on-line nu se opreşte la limita soluţiilor tip intranet, a reţelelor de socializare şi a blogurilor.

Fiecare ţară are atuurile sale şi încearcă să le folosească la maximum, cu resursele disponibile, în contextul dat; organizaţiile destinate susţinerii exporturilor fac raportări anuale, previziuni, îşi susţin activitatea şi raţiunea de a exista pe baze cât mai solide, iar îmbinarea eficientă a activităţilor realizate de personalul naţional în teritoriu şi birouri externe pe de o parte, şi personalul din ţările unde există aceste birouri externe pe de altă parte, este de multe ori cheia succesului unei astfel de organizaţii, indiferent de organigrama, instrumentele şi procedurile utilizate, modul de finanţare sau pachetele de servicii oferite.

Tendinţa este cu siguranţă aceea de specializare a acestor entităţi naţionale în furnizarea de servicii care să corespundă cât mai bine nevoilor firmelor autohtone de dezvoltare la export, ba chiar mai mult, promovează dezvoltarea la export, propun, iar statul respectiv chiar cofinanţează proiecte de testare a pieţelor externe cu potential pentru firme mici şi mijlocii.

Specializarea şi concentrarea organizaţiilor naţionale de susţinere a exportului se bazează pe specializarea şi eficienţa personalului, după model funcţional corporatist (marketing, comunicare, vânzări, management de proiect etc.), dar şi în funcţie de industriile naţionale pe care le susţine şi promovează, sau în funcţie de tipul de proiecte pe care le livrează, sau o combinaţie între acestea şi/sau alte criterii.

La nivel internaţional, pentru susţinerea exporturilor ţărilor mai puţin dezvoltate există Centrul Internaţional de Comerţ de la Geneva, care a dezvoltat pe lângă numeroase proiecte şi programe de dezvoltare a exporturilor, chiar şi o metodologie de realizare a strategiilor de export, de la nivel de companie la nivel de sector şi naţional, ba chiar se încearcă şi pentru regiuni distincte (regiuni de dezvoltare în cazul României).

Nu există totuşi o reţetă universală şi nici soluţii miraculoase, dar în mare se desprind elementele care fac diferenţa:

* Servicii specializate şi eficiente create pentru susţinerea exportatorilor naţionali şi pentru promovarea “culturii de export” (informare, instruire, consultanţă)

* Concentrare pe anumite industrii, pe criterii de performanţă, competitivitate naţională, inovare şi potenţial

* Interconectare eficientă la nivel de sistem de susţinere a exporturilor

* Viteză de reacţie şi adaptare la piaţa globală

* (Trecere către) cofinanţare şi cointeresare a mediului public şi privat

* Evaluarea periodică a rezultatelor şi ajustări

* Recunoaşterea performanţei.

În România există “Romania Trade & Invest” (iniţial CRCE – Centrul Român de Comerţ Exterior, acum “Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine” ) în subordinea MECMA cu site-ul romtradeinvest.ro şi patru reprezentanţe în teritoriu, parte a Departamentului pentru Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale în cadrul MECMA. Direcţia Dezvoltare Export, tot din cadrul MECMA, are site-ul portaldecomert.ro, parte a aceleiaşi structuri, dar şi Consiliul Naţional de Export, realizat în parteneriat public-privat pentru coordonarea Strategiei Naţionale de Export, ediţiile 2005-2009 şi 2011-2015. Mai există şi reţeaua externă de consilieri economici pe care o găsim pe dce.gov.ro. Deci trei site-uri: romtradeinvest.ro, portaldecomert.ro, dce.gov.ro.

Dacă se identifică cele trei site-uri şi se studiază cu atenţie conţinutul acestora, se realizează primul pas în înţelegerea a ceea ce înseamnă susţinerea exporturilor româneşti.

Depinde însă de ce informaţie sau sprijin are nevoie un exportator şi cât de norocos este la căutare.

Sau poate mai bine să dea un telefon?

Dar la care dintre entităţile enumerate?

Să revenim: portaldecomert.ro (portal românesc de comerţ exterior) este realizat în limba română, proprietatea MECMA, are secţiune despre oportunităţi de afaceri la export alături de altele cu informaţii utile pentru exportatori, inclusiv o secţiune de intrebări frecvente cu trimitere la zona de târguri şi misiuni economice internaţionale; romtradeinvest.ro (până de curând traderom.ro) este bilingv (română, engleză) cu secţiuni distincte pentru comerţ şi pentru investiţii şi este proprietatea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine, tot parte a MECMA; dar la secţiunea linkuri (utile), respectiv linkuri utile, nici una nu aminteşte de cealaltă.

Nu se poate! Trebuie să fie o greşeală… sau ne scapă vreo informaţie?

Se mai face o căutare pe internet şi se deduce (noroc cu reţelele de socializare) că romtradeinvest.ro urmează să fie tradus în zece limbi străine şi că îşi propune să fie “one stop shop “pentru investitori străini”.

În acest caz ar fi de dorit delimitarea exportului de investiţii şi electronic, şi în fapt, la nivel de activităţi, eventual să informeze cineva şi poporul, să nu mai încerce să descurce firele administraţiei care ar trebui să ajute şi firmele locale, nu numai investitorii străini.

Sau de ce nu sunt totuşi prezentate în acelaşi loc, cu o integrare a portaluluidecomert în cadrul romtradeinvest, secţiunea “Comerţ”? Ar fi o mutare logică şi ar mai ajuta la structurarea informaţiei de profil, pe lângă faptul că site-ul romtradeinvest este şi optimizat şi promite să devină site-ul oficial pe teme de comerţ exterior şi investiţii.

Dar care era contextul? Tendinţe şi perspective în zona de susţinere a exporturilor naţionaleÉ

Perspectiva românească pare să fie clară la nivel de companie, deocamdată.

Drumul până la realizarea unui sistem naţional închegat de susţinere a exporturilor nu se întrevede încă, iar cei care lucrează în sistem au destule provocări interne: reducerea personalului pe criterii cantitative în 2010 (restructurare la nivel de minister şi nu funcţional/ organic, având în vedere susţinerea exporturilor; reducerea reţelei proprii din teritoriu la cele patru reprezentanţe în prezent); puţine categorii de servicii (participarea la târguri şi misiuni economice internaţionale, informare portaldecomert, informare în paralel CRPCIS) de care beneficiază un număr restrâns de exportatori; utilizarea resurselor pentru promovarea unui număr mare de industrii şi sectoare, nu neapărat pe criterii de performanţă sectorială, oportunitate strategică sau competitivitate naţională; lipsa unor sisteme de încurajare, de dezvoltare eficientă a “culturii de export” şi de comunicare cu cât mai multe firme româneşti.

Cine, când şi cum să mai aibă în vedere sau să anticipeze provocările externe în domeniul susţinerii exporturilor româneşti, să vină cu soluţii sau măcar cu sugestii de îmbunătăţire a sistemului actual, darămite să le mai şi implementeze?

 

Sursa  -Mihaela Stanel ; articol aparut in ZF cu titlul ”

Opinie Mihaela Stănel: Avem trei site-uri pentru exporturi şi investiţii: romtradeinvest.ro, portaldecomert.ro şi dce.gov.ro. Şi la ce ne ajută?”

http://www.zf.ro/opinii/opinie-mihaela-stanel-avem-trei-site-uri-pentru-exporturi-si-investitii-romtradeinvest-ro-portaldecomert-ro-si-dce-gov-ro-si-la-ce-ne-ajuta-8945483

Posted in Export, Point of view, Romanian economy | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Terenul agricol din România valorează 25 de miliarde de euro, o cincime din PIB

Cele peste 13 milioane de hectare de teren agricol din România valorează în total peste 25 de miliarde de euro în condiţiile în care preţul mediu al unui hectar de teren se ridică la aproape 2.000 de euro. Cotaţia terenurilor agricole de pe piaţa locală este însă printre cele mai mici dintre toate celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Cele mai ieftine terenuri agricole, cu preţuri între 1.500 şi 2.000 de euro/hectar, se găsesc în judeţe precum Dolj, Olt sau Vaslui, în timp ce alte terenuri cum ar fi cele din apropierea Bucureştiului pot ajunge şi la 3.000 de euro/hectar, potrivit calculelor ZF care au în vedere anunţurile de vânzare postate pe internet.

Preţurile variază în funcţie de localizare, dar şi de suprafaţa scoasă la vânzare sau de calitate. Astfel, terenurile sunt mai scumpe dacă suprafeţele sunt comasate, dacă sunt poziţionate în apropierea unui oraş mare sau sunt conectate la infrastructura rutieră, de cale ferată sau maritimă.

Spre exemplu, în judeţul Teleorman un hectar de teren poate fi cumpărat cu circa 1.500 de euro în cazul unui lot de până la zece hectare. În cazul în care lotul de vânzare acoperă peste o sută de hectare, preţul poate ajunge şi la 4.000-5.000 de euro pe hectar, potrivit datelor din piaţă.

În acest context, ministrul agriculturii Valeriu Tabără a declarat recent că fermierii nu trebuie să îşi vândă terenurile la preţuri mici “oricui şi oricât”. Mai mult, Tabără a subliniat că străinii deţin în România, prin intermediul firmelor înregistrate local, între 800.000 şi 900.000 de hectare de teren arabil.

Suprafaţa controlată de firmele cu capital străin acoperă 10% din cele 8,3 milioane de hectare de teren arabil de pe piaţa locală.

 

Cele mai scumpe terenuri agricole sunt cele de lângă Bucureşti

Printre cele mai scumpe terenuri agricole din ţară sunt cele din apropierea Capitalei, preţurile putând ajunge şi la 3.500 de euro pe hectar însă, potrivit calculelor ZF, cei mai mulţi dintre proprietari vând la preţuri de circa 3.000 de euro.

“Am un teren scos la vânzare de şase luni. La început am cerut 10.000 de euro pe hectar şi acum am coborât până la 3.000 de euro. În ultima perioadă au mai început să apară cumpărători interesaţi, sunt în discuţii cu mai mulţi potenţiali cumpărători”, spune Emilian Oancea, care deţine 9 hectare de teren la 50 de kilometri de Bucureşti în comuna Daia, judeţul Giurgiu.

Preţuri de peste 3.000 de euro pot să ceară însă numai proprietarii care au terenul comasat, restul, micii proprietari care au până la câteva hectare de teren se mulţumesc şi cu 1.000-1.500 de euro/hectar, potrivit datelor din piaţă.

De cealaltă parte, Cristi Găvănescu, un producător agricol din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, a reuşit să achiziţioneze 20 de hectare de teren numai în acest an.

” Am achiziţionat terenurile la preţuri cuprinse între 2.500 şi 3.500 de euro/hectar. Achziţionăm tot timpul terenuri, dar preţurile variază.”

 

Cele mai ieftine, în Oltenia şi Moldova

Terenurile din Olt sau Vaslui au preţuri la jumătate faţă cele din Giurgiu, Braşov sau Timiş, acestea având un maxim de 2.000 de euro/hectar.

La câteva sute de kilometri distanţă, în judeţul Vaslui situaţia este similară, preţurile se învârt în jurul a 1.500 de euro/hectar. Preţurile mici nu sunt surprinzătoare însă având în vedere că judeţe precum Vaslui sau Olt sunt printre cele mai sarăce din România.

“Am scos la vânzare de câteva săptămâni teren agricol la 1.000 de euro/hectar. Preţul zonei este undeva la 1.500 de euro/hectar, însă am decis să îl vând mai ieftin în speranţa că voi face tranzacţia mai rapid”, spune Dan Ionescu din judeţul Olt, care deţine cinci hectare de teren.

 

Şi de 20 de ori mai ieftin decât în Vest

Preţul terenurilor agricole de pe piaţa locală a crescut de cinci ori în ultimii zece ani, la o medie de 2.000 de euro pe hectar, însă terenul agricol românesc continuă să fie printre cele mai ieftine din Europa.

În Spania un hectar de teren agricol este de cinci ori mai scump, media cifrându-se la 11.000 de euro, potrivit datelor Eurostat. Diferenţe chiar mai mari sunt înregistrate în comparaţie cu Danemarca sau Olanda, terenurile din aceste ţări fiind şi de 20 de ori mai scumpe decât cele de pe piaţa locală.

Preţurile terenurilor din ţările din Europa de Est sunt mai apropiate de cele din România.

Dacă Cehia are preţuri comparabile cu cele din România, preţul mediu al unui hectar fiind de 2.200 de euro, în Bulgaria cotaţia terenurilor este cu 30% peste cea din România.

Sursa: Ziarul Financiar

 

Posted in Romanian economy, Statistics | Tagged , , , | Leave a comment

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României, 25 octombrie 2011, ora 10

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I
în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României,
25 octombrie 2011, ora 10

 

 

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

 

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

 

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

 

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

 

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

 

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

 

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

 

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

 

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

 

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

 

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

 

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

 

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

 

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

 

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

 

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

 

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

 

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

 

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

 

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

Mihai R

Posted in Point of view | Leave a comment

Geographical Indications – Brands Withstand Downturn

ITC Communications
February 09, 2010

Champagne, Roquefort cheese, Scotch whisky, Parma ham, Feta cheese – these well-known product names are but a few of the legally protected brands that flourish in developed countries, bringing employment and revenue to the geographic regions where they are developed.

Fewer products from developing countries have such familiar brand names, but there are some, including Basmati rice, Pampas beef, Tequila drinks and Blue Mountain coffee. Consumers in rich and poor countries alike are buying products with geographical indications, even when they cost more.

“Changing market trends offer new opportunities for developing countries to use geographical indications as a tool to reduce poverty through trade,” said Patricia R. Francis, ITC’s Executive Director. “This is why ITC is releasing a new guide on geographical indications.”

How to set up and monitor geographical indications and how to share costs and benefits are outlined in ITC’s new 230-page Guide to Geographical Indications – Linking products and their origins. The guide addresses the topic from the perspective of the business sector in developing countries, drawing from nearly 200 published reports and featuring eight case studies.

Almost 90% of just over 10,000 protected geographical indications come from 30 highly industrialized and developed countries. Products with geographical indications do more than US$ 50 billion of business annually.

While Darjeeling tea from India and coffee from Colombia, Jamaica and Mexico require no introduction to sophisticated consumers, other products do. Mysore sandal soap from India, shawls from the fine wool of Mongolian camels and Mezcal drinks from Mexico are examples of products which use geographical indications to catch the attention of consumers in global markets.

Geographical indications build a reputation for products that embody unique expressions of culture where they are grown or made. By obtaining geographical indications, countries get greater value for their products, rather than selling them as single commodities. Some consumers pay a premium because they want to be socially and environmentally responsible, and derive satisfaction from helping poor communities. There are also growing numbers of consumers who will pay a premium for quality brands that are tied to specific geographic areas.

This makes geographical indications more than commercial and legal instruments. As tools for rural development, they help build sustainable industry clusters in a geographic area, while preserving local values such as environmental stewardship, culture and tradition. At the same time they meet cutting-edge market demands with strict standards for quality, food safety and traceability. This leads to powerful commercial interests for parties along the entire value chain.

Trade support institutions – industry associations, chambers of commerce and government trade promotion bodies – are vital players in creating geographical indications, and will find this guide helpful in identifying potential geographical indications, organizing existing practices and standards, and planning to market, monitor and protect a geographical indication.

See www.intracen.org/publicationsfor the guide, available free in PDF format. Print copies are for sale for US $70 ($28 when ordered from developing countries) and can be ordered at www.intracen.org/eshop

Click here to download the PDF version 

Source: http://www.intracen.org

Posted in Global trade | Leave a comment

Noutati – programul de colaborare Romano-Elvetian

În data de 30 septembrie 2011 a fost lansată competiţia pentru propuneri de proiecte comune de cercetare în cadrul Programului de Cercetare Elveţiano – Român, termenul limită de depunere a aplicaţiilor fiind 31 ianuarie 2012.
Pentru informaţii privind competiţia: http://www.uefiscdi.gov.ro/articole/2607/Fondul-Tematic-Cercetare.html

Extinderea sistemului de Metrou Bucureşti: Schiţa de proiect privind studiul de fezabilitate pentru extinderea liniei de metrou 4 prelungire Gara de Nord – Gara Progresu a fost aprobata de către Elveţia

În cadrul obiectivului 2 al ariei de concentrare 4 – Imbunătăţirea mediului înconjurător, a fost aprobata de catre SECO schiţa de proiect “Studiu de pre-fezabilitate(SPF) şi studiu de fezabilitate (SF) pentru construcţia Liniei 4 de metrou: Lac Străuleşti – Gara Progresu, tronsonul Gara de Nord – Gara Progresu“.  Valoarea totală a proiectului este de 8,5 mil. CHF Proiectul are in vedere conectarea zonei centrale a Bucureştiului cu direcţiile Nord – Sud şi  are drept scop optimizarea transportului de metrou din punct de vedere al capacităţilor, numărului de staţii, lungimii de reţea, rutelor şi pentru a creşte confortul transportului public pentru cetăţenii din Bucureşti.

(sursa: http://www.swiss-contribution.admin.ch/romania/en/Home/News/News_Detail?itemID=203730)

În data de 1 septembrie 2011, s-a lansat competiţia pentru propuneri de proiecte în cadrul Programului de Schimburi Ştiinţifice între Elveţia şi Noile State Membre (Sciex-NMSch), la care pot participa pentru prima dată şi doctoranzi si postdoctoranzi din România, care doresc sa dezvolte proiecte de cercetare sub îndrumarea unui mentor elveţian şi a unui mentor român. Data limită de depunere a aplicaţiilor este 1 noiembrie 2011.

Pentru detalii: http://uefiscdi.gov.ro/articole/2608/Fondul-Tematic-Burse-de-Cercetare.html

În data de 16 septembrie 2011, va avea loc evenimentul Info Day de lansare a Programului de Cercetare Elveţiano – Român, organizat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în calitate de organism coordonator român al programului.

Pentru detalii: http://www.uefiscdi.gov.ro/articole/2607/Fondul-Tematic-Cercetare.html

Acordul privind Fondul Tematic pentru Burse

În data de 5 august 2011 a devenit operaţional “Acordul privind Fondul Tematic pentru Burse” dintre Guvernul României, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de Unitate Naţională de Coordonare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) şi Consiliul Federal Elveţian, reprezentat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare.

Acest acord a fost încheiat în baza “Acordului-cadru între Consiliul Federal Elveţian şi Guvernul României privind implementarea Programului de Cooperare Elveţiano-Român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, semnat la Berna, la 7 septembrie 2010” şi va fi operaţional începând cu 5 august 2011 până la data de 06.12.2019.

Obiectivul acestui Fond Tematic este acela de a permite schimburi ştiinţifice între România şi Elveţia prin intermediul burselor de cercetare.

Organismul Intermediar Elveţian desemnat pentru coordonarea implementării acestui Fond Tematic este Conferinţa Rectorilor Universităţilor Elveţiene (CRUS) care va colabora cu organismul român de coordonare desemnat, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică – Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (CNCS- UEFISCDI).

Bugetul alocat acestui Fond Tematic este de 8.000.000 CHF.

Acordul privind Fondul Tematic pentru Cercetare

În data de 5 august 2011 a devenit operaţional “Acordul privind Fondul Tematic pentru Cercetare” dintre Guvernul României, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de Unitate Naţională de Coordonare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) şi Consiliul Federal Elveţian, reprezentat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare.

Acest acord a fost încheiat în baza “Acordului-cadru între Consiliul Federal Elveţian şi Guvernul României privind implementarea Programului de Cooperare Elveţiano-Român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, semnat la Berna, la 7 septembrie 2010” şi va fi operaţional începând cu 5 august 2011 până la data de 06.12.2019.

Obiectivul acestui Fond Tematic este acela de a promova cercetarea comună româno-elveţienă. Proiectele comune de cercetare se vor derula de către un grup de cercetători din România împreună cu un grup de cercetători din Elveţia.

Organismul intermediar Elveţian desemnat pentru coordonarea implementării acestui Fond Tematic este Fundaţia Naţională Elveţiană de Ştiinţă (SNSF) care va colabora cu partenerul român desemnat, respectiv Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI).

Conform calendarului estimativ aferent implementării proiectelor din cadrul acestui Fond Tematic, în data de 16 septembrie 2011 va avea loc campania de informare pentru lansarea competiţei pentru depunere de proiecte, iar în data de 30 de septembrie 2011 va avea loc lansarea acestei competiţii.

Bugetul alocat acestui Fond Tematic este de 9.750.000 CHF.

 

Sursa: http://www.swiss-contribution.ro/swiss/noutati_ro.html?method=pagina&pagina=noutati&locale=ro&meniu=

Posted in Point of view | Leave a comment

The “Big Five” IT trends of the next half decade: Mobile, social, cloud, consumerization, and big data

By Dion Hinchcliffe | October 2, 2011, 5:34pm PDT

Summary: In today’s ever more technology-centric world, the stodgy IT department isn’t considered the home of innovation and business leadership. Yet that might have to change as some of the biggest advances in the history of technology make their way into the front lines of service delivery. Here’s an exploration of the top five IT trends in the next half decade, including some of the latest industry data, and what the major opportunities and challenges are.

“Much or most of these topics are in back burner mode in many companies just now seeing the glimmerings of recovery from the downturn. Much has been written lately about the speed at which technology is reshaping the business landscape today. Except that’s not quite phrasing it correctly. It’s more like it’s leaving the traditional business world behind. There are a number of root causes: The blistering pace of external innovation, the divergent path the consumer world has taken from enterprise IT, and the throughput limitations of top-down adoption.

As a result, there’s a rapidly expanding gap between what the technology world is executing on and what the enterprise can deliver. Many now think this gap may actually become untenable, and they may be right. Yet recent large surveys of CIOs continues to show an almost exclusively evolutionary and internal focus. Many feel that a technology emphasis is wrong right now, and they’re certainly right, if it’s not integrated with top priority business objectives. However, these days it’s technology advancements and new digital markets that are often the key to an organization’s future.

At the end of the day, businesses must be able to effectively serve the markets they cater to, and doing so means using the same channels and techniques as their trading partners and customers. Organizations must adapt to the evolving marketplace to succeed. Fortunately, I do believe there are approaches that can yet be adopted to address this increasingly significant challenge.

A tectonic technology shift

One only need look at what’s on the mind of CIOs these days (60% believe they should be directly driving growth and productivity) versus what they’re well known for delivering on. Or perhaps more problematically, what their IT organizations are able to deliver on. Never in my two decades of experience in the IT world have I seen such a disparity between where the world is heading as a whole and the technology approach that many companies are using to run their businesses.

The issues are legion: There are at least five major “generational scale” changes to the computing landscape happening at about the same time: Delivery platforms are shifting (mobility, cloud, social), communication and collaboration channels are being reinvented (Web, mobile, social), the consumer world of technology is driving innovation, and data is opening up and exploding out of the proliferating apps, devices, and sensors that organizations are deploying or are connecting to (but alas, are often not engaging with.) And as you might expect, much or most of these topics are in back burner mode in many companies just now seeing the glimmerings of recovery from the downturn.

The Big Shifts in Information Technology - Cloud, Social, Mobile, Consumerization, Big Data

Moreover, workers are now demanding many of these innovations and expecting their organizations to provide something close in capability to what they can get nearly for free (or actually for free) on their own devices and networks. Managers and executives, albeit mostly on the business side, are typically pushing for 1) service delivery on next-generation mobile devices like the iPad, 2) much easier to use IT solutions, and 3) access to better, more collaborative and useful intranet capabilities.

“Easy”, highly mobile, and “social” are the mantras of this new generation of IT. So to is the rapid (read: instant) acquisition and delivery of business solutions. There is a growing realization amongst workers and management that technology, though increasingly complex in itself, can be wielded far more rapidly and efficiently than their currently parochial capabilities are providing.

But this is not a blame game. IT is not necessarily at fault, or at least only indirectly. Instead, it seems to be the entire structure and process through which organizations absorb and metabolize technology. It’s centralized. It’s controlled. It’s top-down. There are exceptions, but in most organizations, technology decisions are made at high levels and then pushed across the organization. This transmission process is slow and unpredictable. It’s also often not supported on the ground where reality reaches the business.

Unfortunately, the slow-pace of IT adoption, hindered by traditional project management practices, endless customization processes, IT backlogs, security concerns, and a dozen other drags on delivery performance, is only part of the problem. The fact that the technology world is largely no longer driven by the enterprise world (as it used to be for decades) is another major reason that technology and business is having a harder time these days aligning.

A few examples will suffice: The endless and seemingly real-time flow of useful and highly innovative new mobile and Web apps for managing travel, money, news, communication, productivity, and countless other key functions is only an inadequate trickle in the enterprise today. The ability to quickly connect, communicate, and collaborate via social conversations, photos, audio, video, and more with anyone in the world is much more limited currently in most businesses. Finding and acquiring new software is just the click of a button in an app store in the consumer world, but an arduous, manual, and failure prone process in most organizations now. User experiences are changing: The aging and slow-to-evolve graphical user interface is being uprooted by touch based interfaces in new consumer apps that work much better in many physical situations. In contrast, the same overhaul is happening an order of magnitude more slowly for business apps.

Where does technology and IT go from here?

If we project these trends forward, what will the outcome be? Is there going to be a final fork in the road for consumer and enterprise technology, with each side looking at each other through a diverging pair of windows, with minimal crossover between the two? Or will the two worlds continue to blur together, as technology cross-pollinates from the growing wall of innovation coming from the Web and consumer technology world? Given the virality and pervasiveness of consumer technology, the latter is by far the most likely scenario.

So what are the key IT trends of the next half decade? How will organizations adapt to them? In a conversation I had recently with the Editor-in-Chief of CIO Magazine, Maryfran Johnson, we discussed what I dubbed the “Big Five”, the biggest technology influences of the next half decade. This includes next-gen mobility, social media (or more specifically social business), cloud computing, consumerization, and big data. We agreed that these five — of all current tech trends — are at top of the list for what most organizations need to be planning for in their current strategies and roadmaps as they update and modernize, as well as (hopefully) out-innovate their competitors.

Below I will explore the approaches that might break the logjam that’s preventing much of the business world from becoming as current with the technology advances as they should. But first lets take a look at each of these technology trends with an eye towards the most up-to-date statement of the advantages they can provide. I’ll also provide a key new insight on overcoming the challenges of adopting them more effectively and successfully.

1) Next-Gen Mobile – Smart Devices and Tablets

It’s obvious to the casual observer these days that smart mobile devices based on iOS, Android, and even Blackberry OS/QNX are seeing widespread use. But comparing projected worldwide sales of tablets and PCs tells an even more dramatic story. Using the latest sales projections from Gartner on tablets and current PC shipment estimates from IDC, we can see that by 2015 the tablet market will be 479 million units and the PC market will be only just ahead at 535 million units. This means tablets alone are going to have effective parity with PCs in just 3 years. Other data I’ve seen tells a similar story.

So, while it’s still early days yet, it’s also quite clear that enterprises must start treating tablets as equal citizens in their IT strategies. So why won’t they? For several reasons:

Challenges to smart device adoption

  • Smart devices have a poor enterprise ecosystem today. Enterprise software vendors and IT departments have organized around older platforms such as Windows and LAMP. Their infrastructure, skills, and relationships are largely built around an older generation of IT. In the meantime, iOS and Android have a lot to learn and to build up to begin to match this world, though they are starting to make progress in this regard.
  • Many of the inherent advantages of smart mobile are anathema to structured IT. From app stores to HTML 5, the large and easy to access application universes of next-gen mobile immediately triggers a security lockdown response (right reaction, wrong response) from IT. I’ve even seen IT departments desire to remove app stores from smart mobile devices entirely. The solution is probably policy-based screening of apps, but that’s a solution a ways away.

Key adoption insight

A likely approach that will scale is to do as JP Rangaswami advocates, and “design for loss of control.” This doesn’t mean letting go of essential control such as robust security enforcement, but it does mean providing a framework for users to bring their own mobile devices to work in a safe manner, including use of apps with business data under certain prescribed conditions. This unleashes choice and innovation and vitally, splits the work of adoption and rollout with users that want to use their favorite mobile devices/app to solve a business problem.

2) Social Media – Social Business and Enterprise 2.0

While mobile phones technically have a broader reach than any communications device, social media has already surpassed that workhorse of the modern enterprise, e-mail. Increasingly, the world is using social networks and other social media-based services to stay in touch, communicate, and collaborate. Now key aspects of the CRM process are being overhauled to reflect a fundamentally social world and expecting to see stellar growth in the next year. As Salesforce’s Marc Benioff was very clear in his dramatic keynote at Dreamforce last month, leading organizations are becoming social enterprises.

There now seems to be hard data to confirm this view: McKinsey and Company is reporting that the revenue growth of social businesses is 24% higher than less social firms and data from Frost and Sullivan backs that up across various KPIs. The message is that companies are going to — and have very reason to — be using social media as a primary channel in the very near future, if they aren’t already. It’s time to get strategic.

Challenges to social media adoption

  • Social media is not an IT competency. Simply put, the human interaction portion of social computing is generally not IT’s strong suit. It tends to be treated as just another application to roll out instead of being integrated meaningfully into the flow of work.
  • The more significant value propositions of social requires business transformation. Maintaining a Facebook page and Twitter account is relatively straightforward and necessary, but it usually won’t generate significant growth, revenue, or profits by itself either. The more profound and higher order aspects of social media including peer production of product development, customer care, and marketing require deeper rethinking of business processes.

Key adoption insight

There are a growing number of established social media adoption strategies, but probably one of the most effective is to engage by example. Both leadership inside the company as well as top representatives to the outside world must engage in social channels to show how they’d like change to happen.

Related: Reconciling the enterprise IT portfolio with social media

3) Cloud computing

Of all the technology trends on this list, cloud computing is one of the more interesting and in my opinion, now least controversial. While there are far more reasons to adopt cloud technologies than just cost reduction, according to Mike Vizard perceptions of performance issues and lack of visibility into the stack remain one of the top issues for large enterprises. Yet, among the large enterprise CTO and CIOs I speak with, cloud computing is being adopted steadily for non-mission critical applications and some are now even beginning to downsize their data centers. Business agility, vendor choice, and access to next-generation architectures are all benefits of employing the latest cloud computing architectures, which are often radically advanced compared to their traditional enterprise brethren.

Challenges to cloud computing adoption

  • Concerns of control. When jobs depend on IT being up and working, then you can be sure there will be reluctance to adopt the cloud. There’s also little question that not going the cloud route will mean short-term job security, but at what ultimate cost? Never mind that many CIOs and heads of IT just feel they can’t yet trust the cloud, despite many cloud providers being more reliable than internal infrastructure (Google recently reported four nines across its Gmail and Google Apps services.)
  • Reliability and performance perceptions. Widespread outages by Amazon and Microsoft in the past has set back cloud adoption a minor amount, yet uptime is still extraordinary good by most enterprise standards. More of an issue is moving the enormous datasets that enterprises now posses into and out of the cloud quickly enough. Backhaul and other methods will need to improve substantially to address this satisfactorily for large enterprises.

Key adoption insight

Until cloud computing workloads can be seamlessly transferred back and forth between a company’s private cloud and public/hybrid cloud, adoption will be held back and favored largely for greenfield development. Technologies are now emerging to make this possible, however, and for now, companies should invest in cloud standards (to the extent they exist today) to build private clouds in order to be in position to start selectively transferring services out on a trial basis (and being able to bring them back in safely as needed.)

Related: Fixing IT in the cloud computing era.

4) Consumerization of IT

I’ve previously made the point that the source of innovation for technology is coming largely from the consumer world, which also sets the pace. Yet that’s just one aspect of consumerization, which some like myself and Ray Wang are calling “CoIT” for short. Consumerization also very much has to do with its usage model, which eschews enterprise complexity for extreme usability and radically low barriers to participation. Enterprises which don’t steadily consumerize their application portfolios are in for even lower levels of adoption and usage than they already have as workers continue to route around them for easier and more productive solutions. Another decentralized and scalable solution is, as with next-gen mobile, to help workers help themselves to third party apps that are deemed safe and secure.

Challenges to applying consumerization to IT

  • Vendors provide the UX. Usability and low barriers to participation won’t exist until 3rd party vendors, which provide a large percentage of IT (often on lengthy upgrade intervals), get the message and overhaul their apps.
  • Consumer technology often isn’t enterprise ready. At one point, neither was open source, but eventually an industry that provided value-added services emerged. The same pattern is likely to happen with popular consumer apps.

Key adoption insight

Consumerization seems especially pernicious to IT departments because it happens all the time, without their involvement. Stats vary on “shadow IT”, which is in the lower double digits, but much of it is for consumer apps. IT departments can begin programs in partnership with other large companies (to distribute the work) to certify SaaS, cloud, and mobile apps and train workers on data safety, backup, and integrity for example. Longer term, companies will imbue their IT service design, solution acquisition, and delivery with user experience and design approaches and fresh ideas from the consumer world. This will drive more worker productivity, less user support, and higher innovation in IT solutions.

5) Big data

Businesses are drowning in data more than ever before, yet have surprisingly little access to it. In turn, business cycles are growing shorter and shorter, making it necessary to “see” the stream of new and existing business data and process it quickly enough to make critical decisions. The term “big data” was coined to describe new technologies and techniques that can handle an order of magnitude or two more data than enterprises are today, something existing RDBMS technology can’t do it in a scalable manner or cost-effectively.

Big data offers the promise of better ROI on valuable enterprise datasets while being able to tackle entirely new business problems that were previously impossible to solve with existing techniques. While most companies are still addressing their big data needs with data warehousing, according to Loraine Lawson, one need only scan the impressive McKinsey report on Big Data to see the major opportunities it offers on the business side.

Related: The enterprise opportunity of Big Data: Closing the “clue gap”

Challenges to adopting big data

  • Big data requires many new skills. There are a host of advanced technologies and new platforms to learn to be effective with big data, and the IT departments I’ve spoken with are concerned about the skills they must acquire or foster internally to take advantage of them.
  • Meaningful use of big data requires considerable cross-functional buy-in. Big data requires tapping into silos, warehouses, and external systems using new techniques. SOA has similar challenges because it had to coordinate and align so many parts of the business. While some big data will be single function, many of the more intriguing possibilities requires a lot of cooperation across the business and with external vendors, not at easy task.

Key adoption insight

Big data requires a mindset change as much as a technology update. This means making open data a priority for the enterprise as well as an operational velocity that hasn’t been a priority before. Big data enables solving new business problems in windows that weren’t possible before. It also means infrastructure, ops, and development must be part of the same team and used to working together. This means organizational refinements must be made to tap into the greater potential.

How IT can evolve to meet the Big Five

I’m beginning to see that in order to stay relevant, not become the PBX department, IT departments must be prepared to take a “Big Leap” to meet the Big Five. What this Big Leap looks like will be different for every organization, and their are multiple directions that can be taken. As I wrote on Twitter recently, the deeply transformational nature of most of the Big Five means IT must either start leading the business models and evolution of the organization, or become a commoditized utility while the business figures out the moves on their own. This almost certainly means open supply chains and enabling strategic IT abundance via designed loss of control coupled with emergent and agile approaches to IT. Now that I’ve explored the Big Five, I’ll take a look at the Big Leap soon and see what the options are for IT — such as “The Next Generation Enterprise Platform” that Michael Fauscette recently posited — to not only remain relevant in the 21st century, but become the driver of business.

Can IT become the driver of business or will the function be absorbed by lines of business as their leaders become digital natives?

Source: ZD Net/ via LinkedIn Gabriel Munteanu post

Posted in Esentiale, Global Business, Point of view | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Studiu GfK: ​Majoritatea romanilor asteapta de la autoritati solutii pentru o viata mai buna. 8 din 10 sunt “suferinzi” sau “captivi”, doar 2 “luptatori”

de Redactia Stiri HotNews.ro
Miercuri, 28 septembrie 2011, 15:58

 

Mai putin de un sfert dintre romani sunt dispusi “sa lupte” cu fortele proprii pentru a-si imbunatati conditiile de viata, iar cei mai multi sunt resemnati sau asteapta solutii de la Guvern sau autoritati in acest sens, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei GfK, citat de Mediafax. Rezultatele studiului, prezentat miercuri intr-un seminar pe teme de retail, arata ca 8 din 10 romani nu au nici motivatie interioara pentru a-si imbunatati conditiile de viata.

Autorii studiului au identificat trei categorii de persoane in acest sens, respectiv “suferinzii”, adica cei care cred ca speranta si salvarea vin de la Guvern si autoritati si ca nu depinde de ei sa faca ceva pentru imbunatatirea conditiilor de viata, “luptatorii”, cei care sunt dispusi sa-si asume riscuri pentru a avea o viata mai buna si totodata actioneaza singuri in acest sens, si “captivii”, respectiv cei care nu mai au nicio speranta si sunt resemnati.

Un procent de 67% dintre romani intra in categoria “suferinzi”, acestia sunt mai ales persoanele de peste 50 de ani, cu studii medii, pensionari si cu venituri medii spre reduse. In categoria “captivi” au fost inclusi 14% dintre romani, cei mai multi peste 60 de ani sau sub 20 de ani, cu studii cel mult medii, fara loc de munca si cu venituri reduse.

Doar 21% dintre persoanele intervievate sunt “luptatori”, fiind in special tineri si persoane sub 40 de ani, cu educatie medie si superioara si cu venituri medii spre ridicate.

“Poate ca daca vom face un astfel de studiu la sfarsitul anului sau la inceputul anului viitor datele vor arata altfel. In prezent, exista multi suferinzi si doar cativa luptatori”, a declarat Iulia Cornigeanu, senior research consultant GfK Romania.

GfK a analizat si perceptia ultimilor trei ani in randul romanilor, astfel ca entuziasmul din anul 2008 s-a transformat intr-un soc psihologic in 2008-2009, in timp ce in 2009-2010 romanii s-au obisnuit cu ideea si si-au adaptat standardele de viata si strategia de consum, si au ajuns in 2010-2011 intr-o stare de frustrare, indignare si pesimism deoarece sperau ca lucrurile se vor imbunatati.

In ceea ce priveste modificarea strategiei de consum, datele GfK arata ca cei mai multi dintre romani au inceput sa cumpere “mai destept”, in timp ce unii evita sa faca cumparaturi sau si-au redus bugetul alocat cumparaturilor.

GfK Romania, fondata in 1992, este parte integranta a Grupului GfK. De peste 10 ani, GfK Romania este una dintre cele mai importante institute de cercetare de piata din Romania.

Posted in Esentiale, Freelance, Point of view, Romanian economy, Statistics | Tagged , , | Leave a comment

Europa analizează dacă ne mai dă bani nerambursabili

ieri, 23:56 Autor: Iulian Anghel

Europa analizează dacă ne mai dă bani nerambursabili Traian Băsescu a susţinut miercuri că România riscă să ajungă în situaţia de suspendare temporară a utilizării banilor europeni 

Rezultatul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene pe marginea modului în care sunt folosite în România fondurile nerambursabile ale UE sunt acum în analiză la Bruxelles, iar de concluziile la care se va ajunge depinde sau nu întreruperea parţială sau totală a alocărilor de fonduri pentru proiectele româneşti.

“Comisia este în curs să decidă dacă neregulile constatate sunt sistemice sau nu. Dacă sunt sistemice, se poate merge până la suspendarea totală a plăţilor pentru anumite programe (operaţionale sectoriale – n.n.) şi chiar pentru toate programele”, au spus pentru ZF surse apropiate acestor dosare.

Preşedintele Traian Băsescu a susţinut miercuri, în debutul şedinţei de guvern pe care a prezidat-o, că România riscă să ajungă în situaţia de suspendare temporară a utilizării banilor europeni dacă nu rezolvă problemele existente în ceea ce priveşte cheltuirea fondurilor UE. Problemele principale în urma misiunilor de audit ale CE au fost înregistrate în punerea în practică a legislaţiei europene în domeniul achiziţiilor publice realizate cu banii UE.

În exerciţiul financiar 2007-2013 România ar urma să primească de la Bruxelles 19,6 mld. euro pentru cele opt programe sectoriale. Atragerea acestor fonduri este extrem de dificilă – în jur de 12% din fonduri fiind atrase până acum -, deşi am trecut de mult de jumătatea exerciţiului financiar.

Posted in Economic events in Romania, EU financing opportunities in Romania, Romanian economy | Tagged , , | Leave a comment

How can EU companies gain better access to foreign procurement markets?

WEEKLY TRADE NEWS FROM THE EUROPEAN COMMISSION
09/06/2011

PUBLIC PROCUREMENT 


How can EU companies gain better access to foreign procurement markets?

Public procurement represents a substantial part of the EU´s and other economies. The EU´s public procurement market amounts to 1,800 billion euros which represents 17% of its total GDP. These are impressive figures if we see the business opportunities behind them. Whilst the EU has largely committed itself to granting market access to its public procurement market for foreign goods, services and companies, many third countries are reluctant to further open their procurement markets for foreign competition.

How can we change this? How can we guarantee sound competition between international market players and thus help governments to find best value for tax payers´ money?

Working on a new policy on access to public procurement markets the EU has launched an online consultation for all stakeholders to share their views. Contributions can be made until 2nd August 2011 via the following website: http://trade.ec.europa.eu/consultations/

Press release
More info on public procurement

COMMUNICATING TRADE

What do you think about our website? Your opinion is important to us.
These couple of minutes are well invested time for you and for us. Answering a few questions will help us understand what you expect from our website and keep on improving it.
Go to the survey

Posted in Export, Global Business, Global trade, Point of view | Tagged , | Leave a comment