Sweden — where children count

By Rikard Lagerberg

In Sweden, children count as individuals, and they are being listened to. This is clear when you look at statistics, the number of children’s organizations, government programs and laws, or directly at the kids who live, play and learn in Sweden.

“Sweden is definitively a good place to grow up in. We have a high standard of living with a lot of the kind of support required to provide a good life for a child,” says Ola Mattsson, Deputy Director of Save the Children Sweden, an organization that promotes children’s rights globally.


The support he refers to is evident in Swedish laws, non-profit organizations and government programs. Sweden was one of the first nations to ratify the United Nations Convention on the Rights of the Child and since the early 1970s Sweden has been actively committed to providing children with necessary care and support. In 1979 Sweden became the first country in the world to prohibit all corporal punishment of children.

Children’s movement

One of the reasons for Sweden’s early commitment lies in a tradition of social movements such as the workers’ movement, women’s movement and temperance movement. Mattsson explains that “The entire Swedish democracy is based on a strong history of social movement and volunteer organizations. They were established towards the end of the 19th century and worked with a number of issues. The rights of children was, and still is, one of these important questions.”

Parental leave in Sweden is among the most generous in the world and all parents get 480 days of paid leave per child. School is also free in Sweden (except for nursery schools, although these are partly funded by the government, and higher education, which comes with a fee for people from outside the European Union, the EEA or Switzerland). The system also helps working parents balance parenthood with a career.


Besides these government initiatives, there are many non-profit organizations that provide assistance, help-lines and mental and moral support to children, youth and parents.

Still work to be done

Sweden has experienced significant immigration during recent decades and is challenged by the task of ensuring that the rights of immigrant children are met. These children have often been through difficult experiences that Swedish society has not been completely equipped to deal with. Vulnerable groups — such as unaccompanied, asylum-seeking children — also need special attention and a different approach.

“There is a growing segment of children in Sweden who are discriminated against due to their social status,” Mattsson says. “They have a harder time to manage school, good health and quality spare time. There are a number of reasons for this, but one essential factor is the difficulty the parents of these children are experiencing in trying to get established in the work force. Considering the resources available in this country, we should be able to do better.”

According to Save the Children Sweden’s 2012 study on child poverty, it is children born outside of Sweden, children who live in the suburbs of big cities, and children with single parents who turn up on their list. Luckily, Sweden is well placed to confront these problems. Unfortunately, it seems to take time. But the nation’s dedication to children’s rights worldwide offers good hope for the future.

Influence, creativity and learning

Perhaps one of the most important, and somewhat unique, experiences to be found in Swedish children is that they are listened to. Not only in family life, but government offices and companies regularly bring in young Swedes and listen to their concerns to create room for their influence.

One example is the Swedish Transport Administration. They are responsible for the construction, operation and maintenance of all state owned roads and railways — and they have set up workshops and dialogue with children to assess how young people view traffic dangers, noise and signage. The input was later used in the decision-making process. Children observe different risks than grown-ups. Whether it is a conflict, a traffic jam or a natural disaster, children are worth listening to.


Children also like to play. Teachers in Sweden have tested the effects of play in education and the results are overwhelmingly positive. Educators now encourage play as a part of teaching. Per-Olof Nilsson is a retired professor who runs an experiment workshop called The House of Learning in Gothenburg in the west of Sweden. He works with both students and educators in an effort to show that fun and learning are indeed not opposites.

“Simply cramming a lot of facts into the left side of your brain is useless,” Nilsson says. “We need to add fantasy and creativity to mix it all up. I call this ‘the chaos of learning’.”

Hopefully in time we will see many more initiatives of this kind, from Sweden and all around the world.

This feature has been published by the Swedish Institute.

Source: The Local Sweden- http://www.thelocal.se/followsweden/article/Sweden–where-children-count/#.UREeuR0vTfI

Posted in Esentiale, Point of view | Tagged , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Inovatie si inspiratie de la Ambiente Frankfurt


Where can I find good and innovative design at Ambiente?

Many buyers ask themselves this question when arriving at the fair and finding themselves confronted with an almost overwhelming variety of products.

And often they simply opt for the path of least resistance: visiting the tried and trusted old exhibitors, missing out stands that perhaps have something more interesting to offer. The DESIGN PLUS Competition, organized by the Frankfurt Fair, is intended to counteract this by giving products that take a new path in design a higher profile.


Each year, exhibitors at Ambiente can enter products in the competition that have an outstanding design and have not been on the market for more than two years. A jury of international design experts then reviews the entries and awards the DESIGN PLUS distinction to the very best.

All the award-winning products are exhibited in a special show during the fair in the Galleria between hall 8 and 9.

Galleria 1

Winner 2013

8pandas – Series1

Bamboo tableware

Design: Pino

8 Pandas Ltd.

Hall 1.2 B78



Design: Monica Förster

AB Gense

Hall 4.0 A80

Il Tempo della Festa

Set of 6 Timbale moulds
in silicone

Design: Mario Trimarchi


Hall 4.0 B11



Hot water bottle

Design: jehs + laub

Authentics GmbH

Hall 11.0 C09



Salt- and peppermill

Design: Carsten Gollnick

Carl Mertens Besteckfabrik GmbH

Hall 4.0 B20



Design: Jordi Busquets

Iris Barcelona

Hall 6.1 C90


Multifunction food boxes

Design: KateChungDesign

JIA Inc. Ltd.

Hall 4.0 C62


Oven dish set

Design: Office for Product Design

JIA Inc. Ltd.

Hall 4.0 C62



Design: Office for Product Design

JIA Inc. Ltd.

Hall 4.0 C62

Steam Poacher


Design: Office for Product Design

JIA Inc. Ltd.

Hall 4.0 C62


Glass collection

Design: Jean-François D’or

La Rochère

Hall 4.0 B72

Pop Pan


Design: Mario John Chaves Barker

Lico (HK) Manufacturing Ltd.

Hall 10.4 D48B


Charcoal tablegrill

Design: Harri Paakkanen, LotusGrill GmbH

LotusGrill GmbH

Hall 1.1 C80


Carrot peeler & curler

Design: Avichai Tadmor

Monkey Business

Hall 11.1 C94



Design: Ding3000

Normann Copenhagen

Hall 11.0 D30

Gourmetlinie BLANC
Gourmet line BLANC

Design: Porzellanmanufaktur FÜRSTENBERG GmbH

Mikaela Dörfel, Sven Elverfeld, Nils Henkel, Tim Raue

Porzellanmanufaktur FÜRSTENBERG GmbH

Hall 4.1 F20


Porcelain service

Design: Polka Products, Vienna

Porzellan-Manufaktur Herend AG

Hall 4.1 G20

Birdi to go


Design: Jette Scheib

side by side – Caritas Wendelstein Werkstätten

Hall 11.0 F59

Little Stool


Design: Bianca Locker

side by side – Caritas Wendelstein Werkstätten

Hall 11.0 F59


Baking pan with silicone divider

Design: Werksdesign / Inhouse Design

Städter GmbH

Hall 3.1 B30



Design: Front

Stelton A/S

Hall 4.0 C10

RIG TIG Herb Pots

Herb pots

Design: Halskov & Dalsgaard

Stelton A/S

Hall 4.0 C10

The jury

Mark Braun, Berlin (Germany)

Design Trade:
Daniel Rozensztroch, Merci, Paris (France)

Design Management: Renny Ramakers, droog, Amsterdam (Netherlands)

Design Teaching:  Hubert Kittel, Burg Giebichenstein University of Art and Design, Halle (Germany)

Design press: Stephan Ott, form, Frankfurt am Main (Germany)

Design manufacturer: Jan Hoekstra, GreenPan™, Drongen (Belgium)

Sponsor: Andrej Kupetz, German Design Council, Frankfurt am Main, (Germany)

Sponsor: Klaudia Hüls, German Chamber of Industry and Commerce, Berlin (Germany)


Source: http://ambiente.messefrankfurt.com/frankfurt/en/aussteller/willkommen.html

Posted in Design, Global Business, Global trade | Tagged , , , | Leave a comment

Design educational

Design of Teaching_2Ca orice lucru important in viata, educatia merita investitii si chiar sacrificii la nivelul fiecarei familii.  Acesta este spiritul in care am fost crescuti si cu care ne pregatim sa crestem generatii viitoare. Parem a face pasii corecti si masuram in bani si procente din bugetul familiei mai tot ce inseamna educatie. Dar “surpriza”este ca educatia de calitate, cea care incepe inca inainte de nasterea copilului, costa din ce in ce mai mult, iar clubul celor care si-o permit este mai restrans.

Asadar,  ce e de facut?

La nivel de familie muncim mai mult si suntem mai putin sanatosi, stam mai putin cu copiii. La nivel de scoala de stat, dintre dascalii formati “in sistem”, ne miram cand mai descoperim un “domn Trandafir” sau cate o “Scoala de valori”. La nivel de scoala particulara, grija pentru formare, educatie, crestere armonioasa in relatie cu societatea actuala, dar si pentru plus valoare creste, ca si competitia.

La nivel de dialog, e dat exemplu sistemul finlandez.

La nivel de stat, includem competentele si standardele de calitate drept prioritati, dar nu incurajam cu adevarat initiativa privata in dezvoltarea lor.

La nivel global, una dintre temele arzatoare este cresterea accelerata a somajului in randul tinerilor si preocuparea este in zona de identificare a solutiilor mai bune de pregatire a tinerilor pentru angajare, in conditiile unei piete a muncii din ce in ce mai dinamice, mai selective si mai globalizate.

Vorbim mult despre design profesionist, despre faptul ca nu avem sectie de design pentru incaltaminte in cadrul facultatii de profil, despre design de produs; dar si despre design personal, design al proceselor, chiar despre “instructional design”!

Si intr-o buna zi descoperim o tema care ar putea fi solutia si care a fost pusa pe tapet drept misiune, crez si obiect de activitate de catre o echipa de prefesionisti in domeniu: designul educational, la DOT – Design of Teaching.

Mult succes inimosilor care isi impartasesc cunostintele si ii ajuta si pe altii (parinti, studenti, practicieni) sa devina mai buni si sa contribuie la actul educational de calitate!

Posted in Design, Freelance, Point of view, Romanian economy | Tagged , | Leave a comment

E-shop – o noua formula de vanzare la indemana tuturor



Citesc in ultima vreme si aud, vad, simt, ca zona de IT este intre campionii clari, zona de activitate cu crestere majora de la an la an.

Fie ca este vorba de simple site-uri de prezentare, de realizarea de platforme proprii sau instrumente solicitate de clienti, solutii tip ERP, CRM, BI, dezvoltari de aplicatii noi, interfete cu alte genuri de solutii, outsourcing, nearshoring, aplicatii pentru zona mobile, retele de socializare cu pleiada de aplicatii din jurul lor, IT -ul face regula si creste, se dezvolta organic si se ramnifica de la an la an.

Care ar fi explicatia?

Pe de o parte, dupa ani de reticenta si evitare a schimbarii, firmele si institutiile, fortate de actionariat, votanti, sau chiar din proprie initativa, incearca si aceste solutii de optimizare a proceselor si de eficientizare a afacerii.

Pe de alta parte, daca este sa ne indreptam atentia catre un segment specific, cel putin la nivel local, datorita cresterii costurilor fixe si a schimbarilor legislative, inclusiv in zona contractelor de munca, se trece de la forma de prezentare in magazine traditionale la magazine on-line; statistic, de exemplu in fashion, numarul de magazine on-line a crescut cu peste 400%; iar instrumentul este la indemana si nu presupune decat o investitie intiala de minim cateva sute de euro, la care ajung si micii intreprinzatori din agricultura ecologica, si mici artizani, designeri, arhitecti, service-uri auto, comercianti de electronice, galerii de arta, restaurante, etc.

Vanzarea prin intermediul magazinelor on-line este insa si o zona reglementata la nivel european, de care trebuie sa fim constienti, astfel incat sa respectam legislatia in vigoare.

A vinde sau a presta servicii prin intermediul internetului este un mijloc ieftin pentru a dezvolta o afacere. Totusi, presupune si numeroase capcane legale.

Daca va doriti sa stiti ce probleme (cu legea!) are site-ul dumneavoastra, puteti sa solicitati efectuarea unui audit legal al site-ului dumneavoastra.



Posted in Point of view, Romanian economy | Tagged , , | Leave a comment

Exportul, prioritatea numărul 1 a României


Exportul va fi pentru o prioritate pentru noi, România fiind una dintre puţinele ţări europene care a performat în ultimii ani în acest domeniu, a declarat, marţi, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, la recepţia anuală în cinstea Corpului Diplomatic acreditat la Bucureşti organizată de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

‘Stabilitatea fiscală a României constituie unul dintre atuurile pe care ne bazăm în strategia noastră de creştere a exporturilor. Fiind ministru în diplomaţii economice vă lansez invitaţia mea pentru parteneriate dinamice şi de durată. Acordăm respectul cuvenit celor care consideră România căminul pentru dezvoltarea afacerilor lor. Vrem relaţii bilaterale, echilibrate şi dinamice’, a spus Varujan Vosganian, citat de Agerpres.

Pentru următoarea perioadă ministrul Economiei şi-a fixat deja un calendar de lucru cu Uniunea Camerelor de Comerţ care să conducă la o mai bună cunoaştere a oportunităţilor din piaţă.

‘Acest eveniment este o oportunitate pentru identificarea de noi parteneri economici. Dorim ca în 2013 să continuăm dezvoltarea parteneriatelor economice cu ţări din spaţiul non-european. Astfel, în 2013, în aprilie, vom deschide în Turkmenistan un birou pentru regiunea Asiei, în vară un altul la Skopje, iar în septembrie la Moscova. Aceste deschideri către pieţe din afara Uniunii Europene vin să ajute în principal IMM-urile şi de aceea dorim să ne adaptăm contextului economic. O altă prioritate a Camerei este problema deblocării accesării fondurilor europene’, a declarat Sorin Dimitriu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, vicepreşedinte al CCIR.Sursa: Agerpres   / Articol ” Capital”

Va propun un instrument introductiv, simplu si util, de surse de informare relativ la oportunitati la export pentru afacerea dv.

MSK surse de informare_oportunitati export [Compatibility Mode]

Mi-ar face deosebita placere sa ne cunoastem si sa detaliem!

Mihaela_Stanel_professional details

Mihaela Stanel


Posted in Export, Point of view, Romanian economy | Tagged , , , | Leave a comment

Articol Andrei Plesu – “România în chiloţi”

Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreţie picantă, senzaţional şi vulgaritate. Numai că, în ţările cît de cît normale, tematica aceasta e preluată de publicaţii specializate, numite tabloide, „presă de super-market”, „junk-food news”.Uneori, şi ziarele „serioase” lasă să se strecoare, în josul cîte unei pagini marginale de divertisment, sau de „diverse”, cîte o bîrfă în doi peri despre celebrităţi din sport, cinema, sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor şi a tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canlele televizuale, se trăieşte din dejecţie. Ore şi zile întregi suntem antrenaţi într-o voluptoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului”. Moartea, divorţul, adulterul, micile fiţe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV şi, în consecinţă, ale telespectatorului român. Te uiţi şi te îndobitoceşti. Inventarul „culturii” autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naţionale şi la înmormîntări, hachiţele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuţeanu-Prigoană, Irinel-Monica şi Andreea Marin-Ştefan Bănică, erotismul exacerbat al poliţiei olteneşti, răfuielile interlopilor etc.” Specificul” subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaţilor la ”dezbateri”: Miron Cosma, C.V.Tudor, Condurăţeanu, Dan Diaconescu ş.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut şi el, de mult, în retorică ţăţească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconiţe nervoase, îşi dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecîndu-se una pe alta în mediocritate şi ţîfnă. Oamenii politici, la rîndul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii. Gigi Becali a ajuns voce a naţiunii. Bunul-simţ, buna-creştere, măsura, discernămîntul sunt în comă. Împotriva exasperării mele se invocă, de regulă, trei tipuri de argumente: unul şmecher, unul idiot, unul „metafizic”. Argumentul şmecher: rating-ul. Televiziunea înseamnă costuri. Care va să zică depindem de audienţă. Oferim, deci, publicului ceea ce ne cere el. Publicul nu vrea Shakespeare, balete ruseşti, Hegel şi Liviu Ciulei. Publicul vrea Capatos, Serghei Mizil şi Sînziana Buruiană. E fals. Publicul nu se uită la ce-i arăţi, decît dacă n-are de ales. În ultimii ani ai epocii Ceauşescu, cînd postul naţional de televiziune nu emitea decît două ore pe zi, dintre care una de propagandă, lumea se uita la ce i se dădea. Înjura şi se uita. Dar cînd avea parte de un film bun, de o piesă de teatru ”normală”, de o muzică decentă ştia să se bucure. Cei care ”prindeau bulgarii” n-o făceau ca să afle niscaiva intrigi amoroase din Balcani, ci tot pentru vreun serial, sau vreun film de calitate. Publicul nu e imbecil, decît dacă te ocupi asiduu, pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrăneşti, ani întregi, cu deşeuri, începe să facă indigestie la cozonac. Argumentul idiot: dacă nu-ti place de ce te uiţi? N-ai decît să-ţi foloseşti telecomanda! Ce tot dădăceşti poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl. Cezar Paul Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincrasiile proprii, ci de funcţionarea unei instituţii şi de posibilele ei efecte publice. Eu ştiu să mă apăr şi, în definitiv, puţin importă la ce mă uit eu personal într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligaţia să fiu îngrijorat, ca publicist, de ”hrana” spirituală care se livrează, pînă la intoxicare, concetăţenilor mei, eventual nepreveniţi. Nu mi-e indiferent ce sunt puşi să ”consume” copiii mei, vecinii mei şi toţi cei care, cu un cuvînt vag dar decisiv, se cheamă ”electorat”. Ei votează şi hotărăsc, astfel, cine mă va conduce. Şi dacă minţile lor sunt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane şi de trivialităţi de gang, mă tem pentru opţiunile lor, de la care atîrnă şi viitorul meu. Pe scurt: dacă scap dintr-un incendiu, nu pot ascunde celor din jur că blocul din care am scăpat arde. Dacă se întîmplă să fiu invulnerabil la kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd şi nu pot renunţa să-l semnalez celor încă educabili. Argumentul ”metafizic”: ”Realul” nu se reduce la sublimităţile vieţii şi ale culturii. Promiscuitatea există şi are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există şi mirosul de cadavru, există şi voma beţivului şi rîsul prostesc, şi înjurăturile şi exhibiţioniştii şi pedofilii, şi tîlharii şi sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informaţii şi divertisment, cîte o pauză vindecătoare, cîte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că realul e nemărginit şi că toate compartimentele sale sunt la fel de ”legitime” ne va îngădui, în curînd, să transformăm privatul în privată şi, de dragul comodităţii, să umblăm pe stradă în chiloţi. Şi asta ar fi doar începutul.
Andrei Pleşu
14 ianuarie 2013
Posted in Esentiale, Point of view | Tagged , , | Leave a comment

From the EIU – Global economy: key issues in 2013

For many economies, 2012 was a year to forget. Austerity in the developed world and a slowdown in China dented global growth. The downturn caused hardship for households and businesses, and headaches for many politicians. Markets also endured their torrid moments, mainly reflecting ever-changing perceptions of the risk of a break-up of the euro zone. In the US, electoral politics got in the way of constructive economic debate. In 2013 global economic prospects look slightly brighter. Here, we list some of the key economic themes that are likely to occupy governments, businesses, consumers and investors in the year ahead:

Stronger global GDP growth. The global economy will remain weak, but some improvement is in prospect. The downturn in the euro zone will ease, with the 17-country bloc likely to return to very weak year-on-year growth in late 2013. Recent stimulus in China should feed through more visibly during the year, with Chinese growth accelerating to an annual average of about 8.5%—although it should be noted that this will be a peak for the current cycle and is unlikely to be matched again given the slowdown in China’s trend growth rate. Congress’s January 1st mini-deal on the “fiscal cliff” removed an immediate threat to US growth prospects, but how the world’s biggest economy performs in 2013 will depend on the extent to which the next few months are marred by similar fiscal policy showdowns. The key downside risk to our forecasts will remain the possibility of further financial upheaval in the euro zone. But upside risks are arguably strengthening, in particular over the timing of the modest global recovery, which could gather pace sooner than we expect if confidence returns.

Relative calm in the euro zone? We expect plenty more ups and downs in efforts to contain and, ultimately, resolve the debt crisis in the euro zone, but the picture has brightened since mid-2012. The European Central Bank’s commitment in principle to unlimited sovereign debt purchases has calmed financial markets. Italian and Spanish sovereign bond yields have fallen to much more sustainable levels compared with late 2011 and mid-2012. The single currency’s crisis seems to have entered a less acute phase, in which concerns about austerity, slow growth and a lack of competitiveness are starting to replace fears of sovereign default and financial-market implosion. That said, the fundamentals of the debt crisis are far from resolved, and worries about France—something of a laggard in owning up to the severity of its fiscal challenges—could come to the fore this year. Events—from the Italian general election to political unrest in Greece—still have the potential to trigger a crisis, but 2013 could well be a year in which the euro zone’s problems largely rumble on.

Italian and Spanish 10-year yieldsMore fiscal brinksmanship in the US. If the world breathed a sigh of relief when US lawmakers struck a deal on January 1st 2013 to prevent/delay implementation of assorted fiscal tightening that could have sent the US into recession, the risks of a self-inflicted economic downturn have not disappeared. A grand bargain over the country’s long-term fiscal challenges has eluded Democrats and Republicans, and the fiscal cliff mini-deal was disappointingly modest in scope. The legislation preserves some tax breaks and extends unemployment benefits but has deferred any decision on government spending cuts. This sets the US up for repeated bouts of political wrangling over fiscal policy during 2013. In particular, partisan brinksmanship will complicate negotiations over the raising of the US federal debt ceiling (which will probably be necessary in late February). All this bodes ill for economic policymaking during the year, and could hurt consumer and business sentiment—although markets and firms have become more resilient.

An extension of the risk asset rally. Quantitative easing (QE) in the US and elsewhere, combined with a slackening of financial tensions in the euro zone periphery, has fuelled a rally in risk assets in the past few months. The rally has a decent chance of continuing in 2013, as the ultra-low interest-rate environment in the developed world will encourage investors to seek higher yields in riskier assets such as equities, commodities and corporate bonds. That investors are still moving into risk assets is visible in higher yields on the traditional safe havens of US and German government bonds. Although still very low by historical standards—indicating continued investor caution—US 10-year yields were at 1.92% on January 7th, around 50 basis points up from July 2012. German yields are up by a similar amount from their June 2012 lows. For many investors, the search for yield may override valuation fundamentals, which could be a source of longer-term financial risk when markets eventually normalise.

A Japanese reflation agenda. The election of Shinzo Abe as Japan’s prime minister in December 2012 has potential repercussions that extend well beyond the domestic economy. One of Mr Abe’s main policy goals is to end the deflationary pressures that have long dogged Japan, and thereby to create conditions for self-sustaining economic growth. As part of this agenda, we expect Mr Abe to push aggressively for the Bank of Japan to raise its inflation target from 1% to 2% and to commit to unorthodox monetary easing on a much greater scale—both to stimulate domestic demand and to counter the deflationary impact on Japan of QE elsewhere. The success or failure of these efforts could have implications for global exchange rates, and the policies could create international trade tensions if perceived by Japan’s trading partners as an attempt artificially to support Japanese exports. Yet Japan’s poor demographics and other fundamentals mean that Mr Abe’s stimulus measures may fail to gain traction. At the same time, the prime minister’s agenda raises the prospect of increasing political interference with the central bank.

A higher profile for structural reform. In the coming year policymaking may take a longer-term view. Emergency measures were necessary in 2008-09 to prevent collapse of the global financial system and in 2010-12 to prevent a possible fracturing of the euro zone. Major risks to the integrity of the euro remain. Nonetheless, just as global financial policymaking is now focusing on systemic protection against future crises—albeit with uneven results, for example in banking regulation—in the euro zone questions of long-term competitiveness and structural reform are gaining a higher profile. Provided that further acute bouts of financial contagion can be avoided, issues such as the need to lower unit labour costs, liberalise services markets and create better conditions for innovation and sustainable growth will gain prominence. The reform focus will be echoed in parts of the emerging world—most notably in Brazil, where policymakers are having to come to terms with the country’s post-2010 slowdown and address long-standing needs for greater flexibility in the economy.

Austerity. Fiscal tightening will continue to constrain growth and dominate the public debate in many countries in 2013. Most obviously, it will remain a central economic and political issue in the EU, in part because of the severe fiscal consolidation still under way. Our budget-balance forecasts indicate that 20 out of the EU’s 27 member countries will experience fiscal tightening in 2013, which in many cases will come on top of a prior year of such hardship in 2012. In the UK, austerity will remain a source of tension between the two partners in the coalition government. In a number of countries in Europe, the social and political pressures that have emerged as a result of austerity will continue to fuel hostility towards immigrants and ethnic minorities. In the US, austerity will not bite as deeply or cause as severe social stresses, but the debate about fiscal sustainability will be intense and highly politicised. More broadly, in many countries a combination of weak or negative growth and a lack of fiscal resources will limit policy options.

Political changes. 2013 looks set to be relatively quiet year for major elections, but a number of forthcoming and ongoing political changes will still bear watching. Some of these will be the result of transitions that commenced in 2012. As discussed above, the change of government in Japan has potentially far-reaching economic policy consequences. China, meanwhile, is still in the early stages of a once-in-a-decade transition to a new political leadership. Economic challenges facing the new leadership (the members of which will be further formalised at a government conclave in March) include planning structural reforms to anticipate the erosion of China’s advantages as a low-cost export manufacturer. In Europe, general elections in Italy (in February) and Germany (in September) will be important for those countries’ continued policy responses to the euro debt crisis.

Source: http://country.eiu.com/article.aspx?articleid=1410019725&Country=US&topic=Economy

Posted in Global Business, Point of view, Statistics | Tagged , , , , , , , , , , | Leave a comment

Un studiu McKinsey care trebuie citit

This is a real “must read” and good food for thought in 2013.

Education to employment: Designing a system that works

Some 75 million young people around the world are unemployed, yet most employers say they cannot find enough qualified candidates for entry-level jobs. What skills will help young people find work, and what is the most effective way of delivering them?

A new McKinsey report finds that employers, education providers, and young people live in parallel universes with dramatically different perspectives and little engagement. Drawing on a survey of some 8,500 stakeholders in 9 countries, as well as an analysis of more than 100 education-to-employment approaches across 35 countries, the research also finds that three junctures are critical for taking action to address the crisis: enrolling in postsecondary education, developing skills, and seeking employment.

To explore the issue of youth unemployment and to read case studies of successful programs, visit the McKinsey on Society Web site.


Posted in Point of view | Leave a comment

Ţara care a rămas fără gunoi şi a ajuns să… îl importe

9 noiembrie 2012

Ţara care a rămas fără gunoi şi a ajuns să… îl importe

Suedia, o ţară care reciclează foarte mult (un sfert de milion de locuinţe sunt alimentate cu deşeuri incinerate), se confruntă cu o dilemă unică: naţiunea a rămas fără gunoi, combustibilul mult-necesar, relatează Mnn.com.


Suedia se află într-un mic impas: naţiunea scandinavă extrem de curată, cu peste 9,5 milioane de locuitori, a rămas fără gunoi.

Deşeurile au fost exploatate la maxim, iar rezervele de gunoi au fost epuizate. Şi, deşi acest lucru pare a fi un aspect pozitiv, chiar de invidiat, situaţia dificilă cu care această naţiune se confruntă, a forţat Suedia să importe gunoi de la statele învecinate, în principal din Norvegia.

Pare o glumă, dar aceasta este realitatea: Suedia este atât de “disperată după gunoi” încât oficialii sunt nevoiţi să importe anual aproximativ 80.000 de tone de deşeuri.

Suedezii reciclează atât de mult încât doar 4% din totalul deşeurilor populaţiei sunt depozitate.

Totuşi, obiceiurile extrem de hotărâte ale populaţiei de a recicla reprezintă de asemenea  o problemă, având în vedere faptul că ţara se bazează pe deşeuri pentru a produce şi pentru a furniza electricitate pentru sute de mii de case, prin intermediul unui program durabil de incinerare a deşeurilor care sunt transformate în energie.

Aşadar, deoarece suedezii nu generează suficient gunoi pentru a alimenta incineratoarele, ţara a fost nevoită să caute în altă parte acest combustibil neobişnuit.

Catarina Ostlund, un consilier de rang înalt pentru Agenţia de Protecţie a Mediului din Suedia a spus că “producţia de deşeuri este mult mai mică decât capacitatea pe care o avem, şi tot gunoiul produs este folosit la incinerare”.

Potrivit lui Ostlund, soluţia acestei probleme, o soluţie pe termen scurt, a fost aceea de a importa gunoi din Norvegia. Într-un fel, este o adevărată afacere pentru Suedia: norvegienii plătesc statul suedez să preia excesul de gunoi, suedezii îl ard pentru a obţine căldură şi electricitate, iar cenuşa rămasă de la procesul de incinerare, plină cu dioxine extrem de poluante, este returnată statului norvegian şi depozitată.

Totuşi, Ostlund sugerează că Norvegia nu e chiar partenerul cel mai potrivit pentru o astfel de schemă de import-export de gunoi. Ostlund a mai declarat că speră ca “Suedia să importe gunoi din Italia, România, Bulgaria sau din ţările baltice, deoarece aceste ţări depozitează foarte mult”.

“Aceste state nu au centrale de incinerare sau de reciclare, aşa că trebuie să găsească o soluţie pentru deşeurile lor”, a concluzionat Ostlund.

Sursa: www.financiarul.ro


Posted in Point of view | Leave a comment

Evolutia pietei de consultanta in management din Romania

Preşedintele AMCOR, dl. Sorin Caian – Despre evoluţia pieţei de consultanţă în management din România

Preşedintele AMCOR, dl. Sorin Caian, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Revista Biz Management. Temele abordate în cadrul acestui interviu sunt evoluţia pieţei de consultanţă în management, cererea privind serviciile oferite de către firmele de consultanţă din România precum şi realitatea economică din ţara noastră.


Cum estimaţi că va evolua piaţa de consultanţă în management în acest an, comparativ cu 2011? De ce? La cât estimaţi că se ridică în acest an piaţa de consultanţă în management? La ce valoare a ajuns în anul 2011?

AMCOR a realizat o cercetare pentru perioada 2011-2012, la care au participat cca. 100 de respondenţi din firme de consultanţă în management din România. În privinţa pieţei de consultanţă în management din România, în anul 2012, comparativ cu anul 2011, participanţii la studiu (51%) prevăd o stagnare a nivelului veniturilor sau o reducere a cifrei de afaceri în 2012 comparativ cu anul 2011 datorată instabilităţii economice şi politice precum şi reducerii bugetelor pentru consultanţă. O altă problemă relevantă este încasarea cu dificultate (sau chiar neîncasarea) onorariilor. Comparând previziunile pentru anul 2012 cu cele din anul 2011 se poate observa că acestea nu s-au schimbat semnificativ dar sunt totuşi uşoare scăderi ale aşteptărilor financiare pentru anul 2012.

Dimensiunea valorică a pieţei de consultanţă este greu de estimat, în primul rând pentru că o serie întreagă de activităţi sunt desfăşurate sub numele generic de consultanţă. Corelând diversele informaţii putem spune fără teama de a greşi că aceasta (piaţa de consultanţă managerială) este situată în intervalul 200-300 de milioane de Euro, tendinţa fiind, în ultimii ani de uşoară scădere. Anul 2012 pare să fie unul de schimbare de trend (spre creştere) dar sunt reţinut în afirmaţii pentru că am avut aceleaşi aşteptări şi în 2010 şi în 2011. Aş mai sublinia (probabil că sunt corelaţii de făcut) că volumul de activitate al membrilor AMCOR a crescut în permanenţă în această perioadă.


Care consideraţi că sunt cele mai importante evenimente interne şi internaţionale, care duc la creşterea cererii pentru serviciile firmelor şi companiilor de consultanţă?


Cererea pentru serviciile de consultanţă este determinată de o serie întreagă de factori, situaţia economică a pieţelor dar şi gradul de educare al clienţilor fiind elemente importante. Cu siguranţă că incertitudinea conduce la limitarea bugetelor în general, unul din locurile în care se taie mai întâi fiind serviciile, inclusiv consultanţa. În timp ce multinaţionalele care sunt mari consumatori de servicii îşi ajustează bugetele în linie cu direcţiile trasate de către firma «mamă», ceea ce afectează de obicei o listă scurtă de furnizori, jucătorii locali iau decizii rapid, fiind ghidaţi de o reducere imediată a costurilor, fără a considera impactul asupra beneficiilor potenţiale.

Piaţa noastră este caracterizată de o pondere extrem de importantă a serviciilor de consultanţă finanţate sau legate de procesul de finanţare din partea Uniunii Europene. Deşi aici putem spune că avem o cerere foarte importantă şi în creştere de servicii de consultanţă, un alt fenomen este extrem de ingrijorător şi anume faptul că se foloseşte drept criteriu de atribuire, aproape în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut. Aceasta a condus la atribuirea de contracte în mod frecvent la sume în jur de 50% din bugetul estimat (şi mai scăzut), rabatul fiind făcut în detrimentul calităţii. Interesant este că în acest joc (început din lipsa de capacitate sau din teama autorităţilor contractante de a cuantifica factori calitativi, misiune îngreunată atât de legislaţia specifică cât şi de contextul general) au intrat nu numai autorităţile cât şi consultanţii, care au făcut rabat principiilor eticii şi standardelor profesionale şi au început o cursă accelerată de reducere a preţurilor. Din păcate vom fi conştienţi şi vom cuantifica efectele negative ale acestei politici deabia când vor fi imposibil de recuperat.

Scopul unei asociaţii profesionale nu este acela de a le aduce clienţi membrilor săi, ci mai degrabă de a educa piaţa, de a crea o voce comună a practicienilor din acest domeniu şi de a forma un cadru optim în care fiecare consultant în management să îşi poată desfăşura activitatea într-un mod profesionist şi etic.


Care sunt cel mai des întâlnite cereri ale companiilor din mediul de business local către firmele de consultanţă, în această perioadă? (ex: restructurare, M&A, renegocieri de contracte etc.)


Cererea cea mai frecventă din ultimii ani este legată de pregătirea de proiecte care să beneficieze de finanţare din partea Uniunii Europene (cu transferul către managementul proiectelor în faza de implementare, manifestă în mod recent), ceea ce a condus şi la crearea unor furnizori strict specializaţi pe această componentă. Fără a critica un fenomen tipic de adaptare a ofertei la cerere, mi-aş permite să subliniez faptul că în multe situaţii, această specializare a condus la produse ce încercau să se adapteze cât mai bine criteriilor de evaluare fără a se lua în calcul fezabilitatea reală a proiectelor, ceea ce cu siguranţă nu a condus la creşterea profesionalismului serviciilor oferite.

Cererile legate de eficientizarea operaţiilor (în special utilizarea resurselor umane) sunt des întalnite în ultimii ani. De multe ori restructurările sunt legate şi de proceduri specifice insolvenţei, ceea ce implică activităţi multidisciplinare.

Suportul instituţional (inclusiv pregătirea procedurală, asistenţa în implementare etc.) este o altă activitate din ce în ce mai cerută de clienţi.

M&A este activitatea care a redus cel mai mult viteza în ultimii ani (normal şi în linie cu ceea ce se întâmplă pe piaţa europeană), cererile din acest domeniu fiind sporadice şi departe de anvergura celor întâmplate până în 2008.


Consideraţi noua realitate economică un moment prielnic pentru lansarea firmelor de consultanţă în România? De ce?


Oportunitatea este strict legată de condiţiile din piaţă. Firmele româneşti au intrat în etapa de consolidare (ceea ce implică şi dispariţia unora dintre ele), piaţa pe care activează nemaifiind numai cea naţională ci una extinsă, cuprinzând zona Balcanilor (având în vedere traiectul asemănător în drum spre UE), Republica Moldova (dintr-o multitudine de considerente) şi fostele state CSI (inclusiv Asia Centrală), unde iniţial consultanţii şi apoi firmele româneşti au început să activeze din ce în ce mai mult. Un start-up pentru o firmă de consultanţă generalistă este destul de dificil în acest moment, dar firmele de nişă, cele axate pe un anumit segment de activitate, pot obţine succesul scontat. Toate acestea depind de calitatea consultanţilor pe care îi are (celebra resursă umană), aceasta fiind soluţia.


Există un număr – chiar şi estimativ – al firmelor de consultanţă de pe piaţa din România? Dacă da, care este acesta? A crescut sau a scăzut comparativ cu anii trecuţi?  Câte companii de consultanţă sunt membre AMCOR şi cum a evoluat numărul acestora în ultimii ani?


În momentul de faţă, în România sunt circa 6.000 de firme care deţin codul CAEN aferent activităţilor de consultanţă în management. Cu toate acestea, numai o parte dintre acestea desfăşoară exclusiv servicii de consultanţă în management, unele dintre firme axându-se şi pe oferirea de alte servicii integrate, iar altele (majoritatea) fiind simple vehicule financiare.

Începând din anul 2008 însă numărul acestora a scăzut în fiecare an, pe de o parte pentru că nu au reuşit să facă faţă cerinţelor din ce în ce mai dificile de pe piaţă, iar pe de altă parte pentru că s-au reorientat, schimbându-şi domeniul de activitate.

Referitor la AMCOR, numărul de firme membre a cunoscut în ultimii ani o uşoară creştere, dar şi o modificare în sensul că a crescut ponderea firmelor mari (cu o CA mai mare de 1 milion de euro) înscrise în Asociaţie. În prezent, AMCOR are un număr de peste 80 de firme membre  cu o cifră de afaceri agregată la nivelul anului 2011 de peste 50 de milioane de Euro, şi estimăm ca până la sfârşitul acestui an să ajungem la circa 90-95 de firme membre atestate.

Sursa: http://www.amcor.ro/noutati/Preedintele-AMCOR-dl-Sorin-Caian-Despre-evoluia-pieei-de-consultan-n-management-din-Romnia.html


Posted in Freelance, Point of view, Romanian economy, Statistics | Tagged , , , , | Leave a comment